Ana Finta

"Am încercat să te strivesc, da... ce-mi pasă? Ești mică și nu te cunosc. Mă enervezi. Nu vreau să fac să dispari, vreau doar să fac ce pot. Să te strivesc. Dacă te-aș prinde doar..." -Las-o și pe

A crăpat corbul o nucă și s-a născut o fetiță De cătai în jurul ei, găseai c-are asemănare Ca să știe orișicine, o-nsemnă cu roșu-n frunte Tot alaiul ce o duse în podiș ca s-o îmbrace Cel

Haina grea și mătăsoasă, de cu zori era în drum Și trecând pe lângă ea, să ți-o lepezi chiar așa? De folos dacă-i era, mă întreb chiar și acum’. Sufletul și l-ambrăcat, catifeaua cea mai

S-a pierdut încă un cer, înc-o rază, înc-un nor N-am simțit vreun vânt bătând, nici văzut păsări în zbor. Au trecut pe lângă mine, cum se duc zilele-n rând Am vorbit cu nu știu cine, și de

Orice lup are-ntre dinți carnea fiecărei prăzi Tu din care dinte ești, când uman stai și gândești Pasă-mi mie care frunză, în grădină-ți va cădea? Că nu știi de i și ț, nu se uită niciun

Am rămas fără speranțe, de țărână să mă scutur Umerii mi ții în brațe, și iar ochii grei îi simți Cum apasă vârf de halux. De-un pătrar o văd legată, mătasea ce mi-o înnod Nu există

Nu mi-l dezgoli de parcă nu mi l-aș cunoaște, Nu-l seca de puteri cerându-i să mi se-arate. Prea le-xagerezi, prea le comprimi Și-l faci să se suie în vârf cu tăcere. Mistuit se scoboară

Serafimi m-au atacat Să se scoale trup din mine Pe poiene și prin turle Cu ecou eu am strigat Să se-audă cum se zbate Trupul care e în mine. Peste ape ce se curg Se înalță ca și

Vibrații elastice, le-aud jucând Se repetă, și cu toate că se repetă Înțelesul lor se pierde în câmp; Într-o căutare magnetică de vis Te lași iar purtat de anateme, Iei galaxii la

Fabricați din infinit, Necondiționat nelimitat Urmărit de un cârcel Ai să te zbați la nesfârșit Și condus în nemurire Fără voie, împotrivire Cum un gând pătrunde-n spațiu Și din

Curge mierea de sus împinsă Ca epiderma ea învelește Degetele-mi lipește și fața mi-o strâmbă; Înstrăinez apendicele de corp Și mă-nfior. Să nu pătez! Precum orice copil,

Zvâcniri puternice în sânge Caută dorințe să culeagă Culori și forme să se șteargă Și pasul meu, să-nceapă a fuge Căci de stagnare eu tresalt Cum orice ață taie mușchi, Cum orice

Așteaptă, ca o așteptare prelungită. Speră și nu speră, știe și nu știe, o gândește și totuși n-o face conturat, concret. Sună interfonul. El, mereu impulsiv, săritor, nu reacționează. Parcă așteaptă

Din brațe-n brațe, eu te-am dat, Scăpare ce-aduci fericirea Și c-uluială am oprit În capul meu un fruct necopt Și roade-nmiresmate, dulci N-am să le mai gust știrea. Văd trepte care

Printre-atâtea flori alese, Una va rămâne-a mea Buruiană sidefie, Floare galbenă din câmp, Rouă-mi dai de bucurie Când te văd în al meu drum. Te-am udat cu gând în noapte, Te-am

Ochii dacă-i țin deschiși Viața se repetă-ntruna Parcă mestec de când sunt Cu tărâțe-mi plină gura. Și d-un păr din cap îmi rupi, Și de-o geană mi se duce N-am să simt ca să