Poezie
Haina
1 min lectură·
Mediu
Haina grea și mătăsoasă, de cu zori era în drum
Și trecând pe lângă ea, să ți-o lepezi chiar așa?
De folos dacă-i era, mă întreb chiar și acum’.
Sufletul și l-ambrăcat, catifeaua cea mai fină
Ca să-i meargă după vârstă, lui din somn înc’ i-a fost dat.
Ieri părea că nu-nțelege, se certa cu orișicine,
Nu putea săracu-alege, cu ce limbă să se nască.
M-aștepta, căci i-eram prieten, nopțile să le petrec
Pe câmpii nemărginite, luminate-n orice seară,
Casa mea fiind în bloc, lui mereu i-era afară.
Au trecut nenumărate, nesimțite mângâieri,
Când vroiam să-l vizitez, să-i spun vorbe dulci pe gură,
A trecut de ieri pe ieri, azi e doar o haină slută.
001201
0