Piticii
A crăpat corbul o nucă și s-a născut o fetiță De cătai în jurul ei, găseai c-are asemănare Ca să știe orișicine, o-nsemnă cu roșu-n frunte Tot alaiul ce o duse în podiș ca s-o îmbrace Cel
AFAna FintaHaina
Haina grea și mătăsoasă, de cu zori era în drum Și trecând pe lângă ea, să ți-o lepezi chiar așa? De folos dacă-i era, mă întreb chiar și acum’. Sufletul și l-ambrăcat, catifeaua cea mai
AFAna FintaMă repet
S-a pierdut încă un cer, înc-o rază, înc-un nor N-am simțit vreun vânt bătând, nici văzut păsări în zbor. Au trecut pe lângă mine, cum se duc zilele-n rând Am vorbit cu nu știu cine, și de
AFAna FintaIncisiv
Orice lup are-ntre dinți carnea fiecărei prăzi Tu din care dinte ești, când uman stai și gândești Pasă-mi mie care frunză, în grădină-ți va cădea? Că nu știi de i și ț, nu se uită niciun
AFAna FintaPe vertebre-n sus
Am rămas fără speranțe, de țărână să mă scutur Umerii mi ții în brațe, și iar ochii grei îi simți Cum apasă vârf de halux. De-un pătrar o văd legată, mătasea ce mi-o înnod Nu există
AFAna FintaDacă ți-ar păsa
Nu mi-l dezgoli de parcă nu mi l-aș cunoaște, Nu-l seca de puteri cerându-i să mi se-arate. Prea le-xagerezi, prea le comprimi Și-l faci să se suie în vârf cu tăcere. Mistuit se scoboară
AFAna FintaSerafimi m-au atacat
Serafimi m-au atacat Să se scoale trup din mine Pe poiene și prin turle Cu ecou eu am strigat Să se-audă cum se zbate Trupul care e în mine. Peste ape ce se curg Se înalță ca și
AFAna FintaAcolo
Vibrații elastice, le-aud jucând Se repetă, și cu toate că se repetă Înțelesul lor se pierde în câmp; Într-o căutare magnetică de vis Te lași iar purtat de anateme, Iei galaxii la
AFAna FintaNazaret
Fabricați din infinit, Necondiționat nelimitat Urmărit de un cârcel Ai să te zbați la nesfârșit Și condus în nemurire Fără voie, împotrivire Cum un gând pătrunde-n spațiu Și din
AFAna FintaIndexu’-n miere
Curge mierea de sus împinsă Ca epiderma ea învelește Degetele-mi lipește și fața mi-o strâmbă; Înstrăinez apendicele de corp Și mă-nfior. Să nu pătez! Precum orice copil,
AFAna FintaParol! pentru nimic
Zvâcniri puternice în sânge Caută dorințe să culeagă Culori și forme să se șteargă Și pasul meu, să-nceapă a fuge Căci de stagnare eu tresalt Cum orice ață taie mușchi, Cum orice
AFAna FintaLuna
Varf de mină pe hartie, e condus la-tâlniri Vrea o mână să ne spună, ce o inim-a trăit Ca s-o vezi, trebuie să simți Nu-i de-ajuns de observat Prea banal, prea pueril, Știu, nimic nu
AFAna FintaPentru că!
De ce să te-ntristezi dacă Luna e galbenă? De ce s-o faci dacă cineva plânge, Dacă frunzele cad și apa nu curge? Dacă îngheață un suflet, Cum poți plânge? Când un lanț s-a rupt, Și el
AFAna Finta?
Pentru cine? Vreau să-mi spui! Tu, prin gura lui Oricine Să s-audă, să-nțeleg Dar te-arăți numai pe tine. Pentru cine, te-ntreb iar Și-ți dau timp să te explici Dar o faci că e-n
AFAna FintaCub de rece
Te închei ca pe-un palton Nasturii, ei mă ghidează Cu privirea la pantofi Îți simt mîna cum ajută, Departează păr răzleț Să se vadă cum sughiță Și se face tot mai mică, Fata,
AFAna FintaÎnvățăm, cândva
Nicio stea nu se întoarce Din căderea sa abruptă, Nicio lacrimă nu udă Buza ta cu buza frântă. Stai, de ține bine minte Nu lăsa albumu-n vânt, Arta-n mâini e ce rămâne, Ochi,
AFAna FintaRequiscat in Pace
Hainele pe pat întinse Stau ș-așteaptă parcă stinse Te-ai decis, azi le îmbraci Azi legi nodul, azi ne lași. Ultim drum vei mai păși Și pe talpă duci cu tine Lut murdar și des
AFAna FintaPredestinat
Din brațe-n brațe, eu te-am dat, Scăpare ce-aduci fericirea Și c-uluială am oprit În capul meu un fruct necopt Și roade-nmiresmate, dulci N-am să le mai gust știrea. Văd trepte care
AFAna FintaPiciorul cocoșului
Printre-atâtea flori alese, Una va rămâne-a mea Buruiană sidefie, Floare galbenă din câmp, Rouă-mi dai de bucurie Când te văd în al meu drum. Te-am udat cu gând în noapte, Te-am
AFAna FintaErde
Ochii dacă-i țin deschiși Viața se repetă-ntruna Parcă mestec de când sunt Cu tărâțe-mi plină gura. Și d-un păr din cap îmi rupi, Și de-o geană mi se duce N-am să simt ca să
AFAna Finta