Poezie
Dacă ți-ar păsa
1 min lectură·
Mediu
Nu mi-l dezgoli de parcă nu mi l-aș cunoaște,
Nu-l seca de puteri cerându-i să mi se-arate.
Prea le-xagerezi, prea le comprimi
Și-l faci să se suie în vârf cu tăcere.
Mistuit se scoboară cu unghiile-n pietre,
Neîncetat îi legi zgarda cu lese
Din gândurile tale, frustrări și dorințe
Și-l lași ca să piară, ca floare-ngrădită.
De ce să-ți mai pese când îl ții într-o cușcă?
Că dacă ți-ar păsa, n-ar avea să se-ntoarcă.
Urât e fără flori, și dureros, când mor ascunse.
001108
0