Dragele

"Am încercat să te strivesc, da... ce-mi pasă? Ești mică și nu te cunosc. Mă enervezi. Nu vreau să fac să dispari, vreau doar să fac ce pot. Să te strivesc. Dacă te-aș prinde doar..." -Las-o și pe asta... Iar au pornit muzica vecinii. Păcat, nu e pianul. "Unde le-am pus?? Dragele de ele, încă două zile până am să le sărut." -Cine-i acolo? E cineva... Mereu liniște, ca să mă ducă în derută. Las' că știu eu. Vă cunosc deja. Știu eu ce puteți... "Ce mult e până sosesc. Dragele, vai dragele. Celelalte le-am aruncat. Da' lasă, oricum nu știam ce să fac cu ele..." -Cum nu? -Ei, da! Știu, dar vezi, nu reușesc... numa' mă umpleam de scrum. -Atâta pagubă! -Mm! lasă, și câți nervi tocați... -Tocați?... ai încercat și tu... Dar gata, că doar pe ele le ai în cap! Liniștește-te. -Să mă liniștesc? -Asta ziceam. Nu o mai lungi, că-ți lungesc și eu; că pot. -Ei, da? Atunci mă ridic. -Phââh! Că-mi pasă mie... -Þi-a păsa... -... că te ridici tu... -E! Ee! -... ridică-te, cum îi pofti. -... needucat... -Hah! Zici! Să văd cum ieși tu atunci. -Lasă, nu mai e mult, până ai să vezi tu... ieșind vei vedea. -Treaba mea! -Da, ieșind... "Să se ducă! ... avioane nenorocite!..."