Poezie
Predestinat
1 min lectură·
Mediu
Din brațe-n brațe, eu te-am dat,
Scăpare ce-aduci fericirea
Și c-uluială am oprit
În capul meu un fruct necopt
Și roade-nmiresmate, dulci
N-am să le mai gust știrea.
Văd trepte care se succed
Odată cu al meu mers dur
În o cadență de surprins,
Prezentul meu, ce am să-l fur.
Aștept să cadă alte creste
Și vântul lor am să-l urmez
Știu, cu tărie, chintesența,
Nu e acolo unde crezi.
De încercat nu mai e timp
E grabă mare-n Univers
Saturn celest, ai să m-ănjuri
Sunt Jupiter, cretan terest.
Titani din cale, cu-a ta seceră
Cu stânga-i tai, cu dreapta-i culc
Și cu respect , te-omagiez
Spre un apus, am să mă surp.
001235
0