Poezie
Acolo
1 min lectură·
Mediu
Vibrații elastice, le-aud jucând
Se repetă, și cu toate că se repetă
Înțelesul lor se pierde în câmp;
Într-o căutare magnetică de vis
Te lași iar purtat de anateme,
Iei galaxii la rând, și cu puterea din gând
Te propagi în materie și pulsezi fără știre,
Atlantic te-așezi iar între două cupe
Mereu te întrebi care-i cea plină
Și inocența te-ndeamnă să verși,
Iar când ai vărsat, pierdutul din tine
Te face să-ncerci cupa ce nu-i a ta
Și chiar dacă-i goală, și chiar dacă-i plină
Uscată-ți va fi gura și tălpile crăpate
Căci mersul te-ncearcă, o! viață, din multe
Nu neglija refacerea unui butaș tăiat
Nu uita de zvâcniri și că ești creat.
001284
0