Alina Manole

uneori mi se întâmplau nuanțele acelorași transparente însemne înscriind vertical cuvintele strânse aripi și lacrima cuibului inimii tale, uneori îmi păreau erori fatidice ferestrele tale gri,

ne încropeam uneori în marginea dinaintea ploilor eu femeie cu aripi tu jumătate capăt de umbră jumătate albastru așa insinuam un a no timp un fel de hibernare a sentimentelor / și visele ah! visele

Hotărăște-te odată, îmi zice Magul. Ora 7 jumătate seara. Am tren la 11, Sirena nu răspunde pe mobil, nu știu la ce vagon e, nu știu nici dacă plec. În grabă pe acasă, pa, plec la Oriana. Daciada îmi

  Rostuind o lume îmi conjugai sentimentele trecând de fiecare dată prin imperfectul luminii cercuind nopțile mele impare asistam la mișcarea browniană a unui contur

scriam din când în când despre sentimentele italice aruncate în fântâna aceea, în care visul unui străin se-mplinea lângă visul altui străin, după o anume traiectorie circulară a iubirii te uitam la

acumulasem o doză de fericire ochii tăi impuneau o existență imuabilă a oglinzilor răsfoiam răstimpurile, cercul și tu veneai și-nfigeai toate uimirile mele de-o parte si de alta a infinitului apoi

era o lume în care norii creșteau din pământ răsuceau versurile întindeau o coardă sau două deasupra anotimpului nostru împletind sentimente după chip și asemănare cu limita cea mai de sus a

Cu Filip nu povesteam prea mult. Credeam că Filip e mai mare decât mine, așa la vreo 40 și ceva de ani. Nici acum nu povestim, pentru că avem amândoi impresia că ne știm dintotdeauna și dintotdeauna

Mi-am amintit ca azi implinesc 1 AN de cand am postat primul text pe site. Rememorez perfect primul gest de deschidere a usii, de deschidere a ochilor inspre Poezie. Aici am invatat sa scriu, aici

Erai pe cer când eu prelungeam degetele pe marginea lunii? Știai că norii au rădăcinile în pământ și doar urcă tainele sfârsitului de mai? Răsucesc verii spirale cu pași mici, spre Nebănuitele

În prima pagină a Symposion-ului ieșean (supliment de cultură al cotidianului 24:ORE) - numai VEVERIÞA. Cu zâmbetul ei binecunoscut, care ne luminează sufletul și cu optsprezece din cele mai frumoase