Mediu
|
Erai pe cer când eu prelungeam degetele pe marginea lunii? Știai că norii au rădăcinile în pământ și doar urcă tainele sfârsitului de mai? Răsucesc verii spirale cu pași mici, spre Nebănuitele trepte. Despărțirea de ancoră e aceeași imagine oglindită în sinele copilăriei.
Îți desenez doar o parte a cerului, dinspre pământ, tu continuă drumul, cealaltă parte a lumii își dezvăluie misterele doar inițiaților. Ascultă curgerea pașilor, privește…
|
căutam cerul dimineața să ne fie fără de nori rămânea o scamă noi începeam devenirile sensul doar un . ei erau cercul remodelând marginea lui când în răstimp ascuțea iriși verzi asemenea sentimentelor
0156216
0
Z
