Călin Cătălin Răpciune

înșirate rând, pătrățele cu cifre doar pe hârtie.

Poezie de ultim minut, ruptă din zgomotul unui strănut, suptă din ceața gândirii de lut, arsă de graba cu care mă-nfig, ștearsă de-un virus, îmi vine să strig haide! Se-nchide și nu mai e

„Baletul Alb” le descrisese jocul un ziarist ce-și cumpăra biletul; aseară însă, doar norocul făcu să nu piardă... Valetul. Mult-lăudații „Galactici” de la Real Madrid s-au chinuit serios

Foarte multe mâini leagă oameni de bare. zgomot de metrou

De o jumătate de oră îmi privesc unghiile de la mâini, rup câte o bucată de pieliță, o analizez puțin, apoi o arunc. Nu trebuie să rămână nici o bucată de pieliță pe marginea unghiilor, mă

Fără supărare cneazului nostru, a luptat până la capăt și îi mulțumim. \"Ãla\" a fost însă o nucă prea tare... Al lor, cum nimerea o minge moartă, Dădea trei ași rapid și se scotea; Al nostru,

Despre mama Cântecul mamei pe calota inimii - efect de seră *** Întârziații Doi cuci zgribuliți se sărută-n tăcere. Geneză de sloi...

Feriți-vă de iubitorii de oameni care spun că mulți pot să moară, salvând unul bun. Feriți-vă de iubitorii de păsări care țin canari după gratii, cântând cu suspin. Feriți-vă de iubitorii

Străini de soare, de la job direct în club - evoluție?

nor de silabe grupate cinci șapte cinci nu fac un haiku (...dacă n-ai clinci)

| | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | Adăugire post-factum: Poezia de mai

Primii fulgi sunt posaci anul ăsta, cad grăbiți de greutatea apei care încă îi lapovițează, ciocnindu-se de frunze cu priviri plecate, încă verzi, dar fără speranțe, știind că le

Zi de trudă lăsată cu tranșee limfatice prin ridurile degetelor albe de praf. Mâinile mă privesc uscate a reproș dar eu abia mai am puterea să închid ochii.

mi-e sticlă de rom, mi-e frunză de pom, mi-e tunet în cap, mi-e negru-n dulap, mi-e stîrc lângă lac, mi-e vid sub capac, mi-e tare copil, mi-e soare tiptil, mi-e caier și stuf, mi-e jos cu

Au ! Ce m-am speriat ! Ce te uiți la mine? Mi-ai dat pixelii peste cap ! Dormeam liniștit, cu screensaverul pus, liniște și pace; m-ai smuls cu brutalitate din bunătate de vis. Eram pe o pajiște

Din cerul ostil cad toate lacrimile neplânse la meci.

Daca am invatat ceva cu turcii la poarta vreo 400 si ceva de ani, se pare ca am invatat de frica. Frica de a indrazni, sau poate si mai corect, de a reusi. Pai, cum indrazneau ai nostri sa

Sute de picuri ceartă frunze. Afară miroase-a curat.

Și un fir de păr crește mai rapid decât m-am trezit eu azi. Și când mă gândesc că și mai greu de atât mi-e să scot un vers cât de cât...

Geana nopții trage oblon de liniște înainte de vis.

Mie saitul îmi plăcea tare înainte; pseudonimul ascundea o întreaga minte. Dar îmi place și acum, - rege-i compromisul – e o șansă mare-n drum de-a-mi etala scrisul. Chiar de “treabă

Dacă tac, nimeni nu va afla vreodată că azi am văzut o floare și cât de albă era. Dacă tac, nimeni nu va ști cum a explodat vara pe mine în două zile lasându-mă fără aer. Dacă

Târziu în noapte casc un ochi de huhurez la lună și tac. Vântul sună din frunze deșteptarea viselor.