Poezie văzută din lateral

Sincer, nu prea-mi place.
Încearcă să nu mai scrii în forma asta, catrene cu rimă. Cred că te prinde mai bine ceva liber.
Și nu mai introduce titlul în text; îți apare oricum.
Vezi că ai mâncat niște litere și spații după virgulă.
Aaaa, și cu diacriticele ai probleme.
Pe curând!

Andreea

Ai dreptate cu titlul, m-a luat valul.
Am mai corectat pe ici pe colo punctuația și diacriticili. Hai să vedem cum arată... din față.


Poezie văzută frontal


Ață-ntreruptă - nu e,
nu e nici șir de cuie.
Aici se ascunde un lucru real:
poezia văzută din lateral.

Pare că-s niște linii,
simple și rectilinii,
dar ele te poarta în spațiul astral
căci e-o poezie, din lateral.

O perspectivă nouă
se-nfățișează vouă:
dimensiuni atacate frontal
prin poezia din lateral.

Oricare lucru pare,
- static sau în mișcare -
cu totul altfel, chiar ireal,
la o privire din lateral.

Deci și o poezie,
fără ca ea să știe,
îți va părea diferită total,
când e văzută din lateral.

Joaca de-a dimensiunea
aș vrea să învețe lumea:
de ți se pare un lucru banal,
arunc-o privire... din lateral!