Alina Manole

M-am luat cu zilele, iubite, am crescut soarele-n miez și norii, am râs curcubee și-am orânduit din hârtie pentru copiii noștri zmeie, am mai trecut zână, am mai pregătit cina și-n taină fată

Felicitări, Cluj! Ne bucurăm din suflet ca v-ați reîntâlnit, ca și noi, și săptămâna trecută. Jurnal de Iași Sâmbătă n-am întârziat. Augustin ajunsese deja. Habar n-am dacă Augustin este pe site.

Sâmbătă, 12 aprilie, am reluat cenaclurile săptămânale de la Iași. Pia și Lebragia sunt născute în aceeași zi: LA MULÞI ANI și la multe poezii și păreri, dragele noastre! Pe Pia am sărbătorit-o

Vineri, 4 aprilie, la ora 17, in Iasi, la Casa Pogor, va avea loc un CENACLU la care sunt invitati toti membrii www.poezie.ro. Seara va cuprinde si alte manifestari culturale, un spectacol de

Motto: Nu mă lua cu de-astea cu ce contează cu adevărat, pentru că am completat deja formularul ăsta...am bifat doar dragostea, dar și pe aia cu creionul... să pot să șterg dacă mă răzgândesc

Pe tăblițe se scrie cu mine subțiri, ascuns, pliat în umbrele tăcerii, gravitația fiind inconstanta prin care Dumnezeu postulează iubirile, oricât ar fi restul dintre descăzutul unui

Cuvintele tale scrise pe jumătatea drumului dintre noi, ăștilalți - de înțelegem lumea cu fruntea în nori, în al nouălea cer - privirile știu: bărbații pot fi stele polare și nu borne

îmi lipsesc cuvintele tale pe rânduri, silabele fiind doar o inchipuire ordinea în alb a zilelor în care nu te-ai gândit la mine nu se ține, mi-ai trișat primăvara tu - ea cu aripi

poemul meu nu conține nici o cifră, el începe din rapsodia opus 43 de Rachmaninov, într-o seară cu note sferice înscrise câtorva poliedre imperfect decupate de pe Logica sentimentelor (nu, nu

Să ne închipuim pașii transparent, să ne închipuim transparent un leagăn în care să mă dau utza-utza până mă dau peste cap ca pe dintele ăla de lapte de când eram copil și pe care nu l-am scos

Ningea repede peste primăvara de care-ți vorbeam conturam ochi, dar tu te-ascundeai în unghiul lumii, dacă vine 1, mă iubește dacă e 13, nu mă iubește sau așa era aseară umbrele

de ce să scriu despre tine când pot să scriu despre anotimpuri sau despre umbre ca forme ale fantasticului sau chiar despre ceasuri, întregi sau fragmentate academic (încă o zi) hei, dar

Omul cu mantia de cristal nu mă iubește. în schimb: el arde peste cuvintele mele clipe reduse prin absurd la infinitul distanței, el învelește cu lacrimi simple straturi

Dragii mei, As vrea sa incercam sa organizam, la Iasi, o seara de literatura si arte. Pentru asta, avem nevoie de voi. Asa ca vreau sa ne contactati la adresa: alma_poezie at

Tu, adesea absent din catalogul celor mai noi vise, în ordine alfabetică a numelui meu, polar, o stea de lapte, și a numelui tău, emoțional, creator, rezonând cu ceea ce eu n-am putut fi

De unde știu că privirea mea se suprapune peste urma privirii tale, de unde știu că ți-am dat la o parte forma brațelor și-am adormit spate în forma spatelui tău, puțin incomod, fără

Camera aceasta (de chat) este, vorba magului, o sala de asteptare, in care cuvintele cad cu zgomot pe podeaua formata de inimi, de clasa I. Doar semnele de-ntrebare lasa amagiri

Marti, 28 ianuarie ora 18.30 Club A Va astept cu drag, Alma [Neorganizatorul]