Nenumitele sentimente

Motto:

Nu mă lua cu de-astea cu ce contează cu adevărat, pentru că am completat deja formularul ăsta...am bifat doar dragostea, dar și pe aia cu creionul... să pot să șterg dacă mă răzgândesc (Andrei Horia)


testele sunt întotdeauna în alb dacă
înlocuim culorile doar atunci când scările de griuri
se-ntind până la cer, și plângem

rămânem în același joc rotund despre păsări,
întinderi de aripi pe care încercuim numele noastre
cu litere mari, albe, tăioase

fără nume, spui tu, și eu încerc să zugrăvesc
forma internă a lacrimilor, conturul nenumitelor sentimente
păstrând abstract algoritmul buzelor tale

și da, continuăm jocul cu mărgele de sticlă –
singura carte pe care-am citit-o de trei sterturi de ori,
pe motiv că ajungeam la tine mai repede pe un cerc,

vin ceilalți, ne obligă să completăm formularul,
îmi spui că vrei acum și la haină fermoar roșu,
e doar un flash cu tine, dintr-un timp al poemelor de dragoste

bifăm mai departe în creion dragostea,
o alegere gri, tacită, un simplu X
ca singura necunoscută sistemului meu solar de ecuații verticale,

ne răzgândim, pe verso trecem la alte clauze
culoarea ochilor tăi, gestica sacră și atingerile întâmplătoare
cu semidreapta AO’; rămâne doar

forma mâinii mele pe inimă