Alina Manole

Ochii tăi, mai întâi albaștri, cu ochelari, apoi negri, verzi și din nou verzi. Ochii mei, de seară, cu gene lungi, de dimineață, de serviciu, de veghe. Ochiul tău stâng, din

Lasă-mă să-ți scriu nins, deasupra zăpezii, cuvintele să fie sărut în urma abstractă a pasului tău, Lasă-mă să-ți scriu verde haotic, în forma simplă a sentimentelor, despre tine sau

Știai de toate cuvintele mele scrise cu Verdana \"verde de site\" în după-amiezi în care aș fi desenat cercuri concentrice în jurul punctului tău de vedere, Știai că tu nu ai un loc în sufletul

Tu ești prelungirea mea spre cer. Cu aripi de înger îmi acoperi diminețile, ma iei de mână și, prin poarta sufletului, intrăm într-o lume în care, trădându-l pe Arhimede, bătaia cu bulgări de

Nu sunt in ordine scrisorile de la tine, felicitarea de Craciun si invitatia la nunta, dupa trei ani, poza cu semnaturile si mireasa, viata ca un joc, Doamne ce frumosi eram la 25 de ani

Ploaia se catara pe geam, isi intinde apoi degete lungi printre ziduri, copacii se prind de cer cu frunze, ramuri si cuiburi de pasari, oamenii sunt o prelungire a cerului pe

Spatiul se lasa asteptat, ne confundam pana si gandurile, incetul cu incetul, tegumentul tau devine tegumentul meu, dermul pe derm, Intinde mana dreapta sa-mi pot intinde mana mea

Sa ai senzatia ca spatiul de toamna se dilata sa încapa mai bine în lume, Sa deschizi casuta postala Si sa nu fie decat mailul de ieri, de la mama, Sa te duci în pauza la tabla Si sa scrii cu

Liniste pe fasii de nisipuri stop-cadru cu zborul uitat deasupra noptilor regasiri Suna si plecam acasa de tot.

Umblam cu picioarele goale prin trestii o furnica se zgaieste la mine de pe tastatura imi adun gandurile (neglijent imprastiate), femeia e lucrul dracului zice Doru si noi il credem

Nimeni nu a strigat dinlauntrul luminii. Altfel s-ar fi auzit strident caderea libera a unei ultime nopti.

De-o zi ma-ntreb despre iubiri ne-ncepute ca apa. Raspunsul meu, urma valului, si-astfel, in noaptea in care-ti vorbesc, juramintele indragostitilor raman. Si-astfel si cuvintele devin

- Si tu ce stii sa faci? - Nimic. - Atunci nu te iau. - Stiu sa fac dragoste. - Nu stii. - Stiu. - Nu. - Nu stiu, atunci. - Esti urata, de aia nu vrei sa te vezi cu mine. - Nu, nu sunt

Ganduri de toamna. Pasul ma duce tacut spre-un nu-stiu-unde. * Degete moarte, doar frunzele-au ramas in axul vremii. * Seara de toamna. Urmele ploii pe geam si tu

Ma-nvelesc cu drumul catre-acasa, Vrei sa te sarut, intrebi apoi, Ne tinem de mana si astazi e joi, Octombrie, 3. Si viata-i frumoasa. Orizontul se opreste-n dealuri, Aici norii parca sunt

Deasupra noptii, umbre nasc ragazuri pentru un maine pagan.