Poezie
In treacat
1 min lectură·
Mediu
Ploaia se catara pe geam,
isi intinde apoi degete lungi
printre ziduri,
copacii se prind de cer
cu frunze, ramuri
si cuiburi de pasari,
oamenii sunt o prelungire a cerului
pe pamant,
radacinile il continua,
apoi mortii,
Adanc,
cerul devine roca
sau lava de foc,
semn ca soarele s-a scurs
prin trunchi de copac
sau de om
in miezul pamantului,
Ziua si noaptea
sunt stari de agregare
cu care timpul se imprima
pe obrazarul lumii,
Eu, Dumnezeu, privesc in treacat
pamantul si norii,
cu talpile
in al noualea cer.
055744
0

Retin imagini artistice deosebite, precum `ploaia se catzara pe geam`, `soarele s-a scurs / prin trunchi de copac`, sau `timpul se imprima / pe obrazarul lumii`. De asemenea, remarc o ironie ascunsa in ultima strofa: `privesc in treacat`, `cu talpile / in al noualea cer`, adresata Dumnezeului prea plin de sine care e prea fericit ca sa se mai bucure de legatura magica dintre planuri.