Poezie
Al cincilea lob cerebral
1 min lectură·
Mediu
Merg pe strada copilăriei și plouă,
ceasul îmi rămâne în urmă
de când ne știm,
veneam de la școală și lungeam drumul
să nu ne-apucăm de probleme din gazetă, exerciții din Mazas
și atâtea compuneri
cu prima zi de școală,
Mama și tata veneau seara,
pe altă stradă,
mama îmi rupea foile din caietul de dictando
de 48 file,
tata din caietul de mate, de-o sută,
eu încurcam conjugarea verbelor
a fi a ști a iubi și ipoteza
cu demonstrația la teorema
zăpezilor,
Și uite așa au trecut anii și s-au terminat
toate școlile,
și mama și tata,
pe strada copilăriei vremea se îngustează,
eu alerg să nu-ntârzii
și intru în școală pe la \"intrarea profesorilor\",
pe la \"elevi\" mi-ar cere numărul matricol și
papucii de schimb -
n-am decât un număr de ani,
iar de schimbat, nu se mai poate schimba
nimic,
Îmi dezleg ceasul
de toate orele, și de clipe,
îi las doar minutarul
să îți pot spune, când mă vei întreba,
ca pe vremuri,
e fără un sfert, mai sunt cinci minute
și se sună.
0197.350
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Alina Manole
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 178
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 34
- Actualizat
Cum sa citezi
Alina Manole. “Al cincilea lob cerebral.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/alina-manole/poezie/30238/al-cincilea-lob-cerebralComentarii (19)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
NS
Distincție acordată
NSNicoleta Stefanescu✓
Mi-au dat lacrimile. Recunosc faptul ca nu sunt in stare sa fiu obiectiva si ca-ti judec poezia doar cu sufletul.
0
Iti multumesc, draga mea Nic.
Si mie imi dadusera lacrimile...asta e viata si cel mai rau este ca totul trece, ne-a zis proful de chirurgie, in anul IV.
Imbratisari.
Si mie imi dadusera lacrimile...asta e viata si cel mai rau este ca totul trece, ne-a zis proful de chirurgie, in anul IV.
Imbratisari.
0
Extraordinar de emotive aceste randuri.Eu, care sunt un fel de hartie de turnesol,indicator plangaret al tuturor superlativelor,iti zic ca mi-a placut.Chiar mi-ai zmuls si niste lacrimi pe care nu le puteam porni azi si-mi era prea grea povara lor...
0
Eh, am scris un comentariu plangaret si
n-a trecut nu\'s din ce cauza,,,a campu- rilor, pare-se...Oricum, mai repet ca e extraordinar de emotiva aceasta poezie,
ca mi-a placut si m-a facut sa ma eliberez de povara unor lacrimi care nu se dau varsate azi..
n-a trecut nu\'s din ce cauza,,,a campu- rilor, pare-se...Oricum, mai repet ca e extraordinar de emotiva aceasta poezie,
ca mi-a placut si m-a facut sa ma eliberez de povara unor lacrimi care nu se dau varsate azi..
0
Alma, bravo. Buna poezie. Imi place cum se-ntoarce situatia si mai ales finalul l-ai facut de nota 10. Bravo inca o data.
0
Superba!
Antevorbitorii mei au cam spus ce era de spus, dar la cele spuse mai vreau sa adaug un lucru.
Mi se intampla uneori sa citesc poezii care sa-mi trezeasca anumite sentimente.
Aceasta poezie mi-a trezit toate sentimentele posibile.Nici eu nu mai stiam ce trebuie sa simt.Totul s-a desurubat in mine si am pierdut controlul asupra propriilor mele sentimente;)
Nota zece cu plus de la mine.
Antevorbitorii mei au cam spus ce era de spus, dar la cele spuse mai vreau sa adaug un lucru.
Mi se intampla uneori sa citesc poezii care sa-mi trezeasca anumite sentimente.
Aceasta poezie mi-a trezit toate sentimentele posibile.Nici eu nu mai stiam ce trebuie sa simt.Totul s-a desurubat in mine si am pierdut controlul asupra propriilor mele sentimente;)
Nota zece cu plus de la mine.
0
Distincție acordată
Chiar daca e trista mi-a adus bucurie poezia ta.
Eu chiar voiam sa scriu una cu probleme din GHeba Arimescu si Olivotto dar mi-ai luat-o inainte.
Diferenta e la mine ca ai mei nu au indraznit sa imi rupa niciodata vreo foaie din caiet.
Am crescut de unul singur fara nici un control ca vrejul lui Jack.
Poate de aia...
Poezie pentru care merita sa multumesti.
Si cred ca e si cea mai buna(aproape) a ta de pina acum.
Deci : Multumesc.
Si..e vineri...e bine....
Eu chiar voiam sa scriu una cu probleme din GHeba Arimescu si Olivotto dar mi-ai luat-o inainte.
Diferenta e la mine ca ai mei nu au indraznit sa imi rupa niciodata vreo foaie din caiet.
Am crescut de unul singur fara nici un control ca vrejul lui Jack.
Poate de aia...
Poezie pentru care merita sa multumesti.
Si cred ca e si cea mai buna(aproape) a ta de pina acum.
Deci : Multumesc.
Si..e vineri...e bine....
0
Mi-ai adus aminte de vremea cand chiuleam de la fizica si ma ducam la pregatire pt. olimpiada de romana, sau la teatru...
Si cum am intrat, dupa zece ani, pe usa aia uriasa - intrarea profesorilor - in vizita, iar elevul de serviciu mi-a spus \" sarut-mana, pe cine cautati dumneavoastra\", de parca n-as mai fi fost la fel ca el...
Si cum am intrat, dupa zece ani, pe usa aia uriasa - intrarea profesorilor - in vizita, iar elevul de serviciu mi-a spus \" sarut-mana, pe cine cautati dumneavoastra\", de parca n-as mai fi fost la fel ca el...
0
ML
Alma: atat de bine mi-a prins poezia ta astazi ca nu-ti imaginezi, dar se suna de-a dreptul si trebuie sa plec.
Nexus: abia astept sa vii cu acea poezie despre Olivotto- Arimescu- Gheba, ma tenteaza si pe mine ideea, sa stii!
Nexus: abia astept sa vii cu acea poezie despre Olivotto- Arimescu- Gheba, ma tenteaza si pe mine ideea, sa stii!
0
Vad ca azi trec a doua oara pe la scoala.
Al cincilea lob cerebral e destinat in intregime amintirilor, nu ?
Cum, nu i s-a demonstrat existenta ?
Felicitari.
Al cincilea lob cerebral e destinat in intregime amintirilor, nu ?
Cum, nu i s-a demonstrat existenta ?
Felicitari.
0
Va multumesc din suflet pentru pareri, lacrimi, culegeri de Gheba [uitasem cum se numeste si am ales problemele din gazeta :)] si pentru note...Aleks, o trec in carnet, la materia de www.poezie.ro, da?
Al cincilea lob cred eu ca ar trebui sa existe si sa fie lobul amintirilor. Nexus dragul meu, spune-mi daca si anatomistii sunt de acord. :)
Al cincilea lob cred eu ca ar trebui sa existe si sa fie lobul amintirilor. Nexus dragul meu, spune-mi daca si anatomistii sunt de acord. :)
0
Felicitari, m-a marcat si pe mine poezia ta.
Nu o sa ma mai refer in consecinta la emotii - cei care au comentat inainte de mine au spus poate totul - ci la versuri.
Ar fi fost pacat daca versurile ar fi fost macar cu un centimetru critic mai slabe decat gandurile care le-au provocat.
Dar n-a fost asa, si iti multumesc pentru asta.
Pe curand!
Nu o sa ma mai refer in consecinta la emotii - cei care au comentat inainte de mine au spus poate totul - ci la versuri.
Ar fi fost pacat daca versurile ar fi fost macar cu un centimetru critic mai slabe decat gandurile care le-au provocat.
Dar n-a fost asa, si iti multumesc pentru asta.
Pe curand!
0
M-a trecut un fior, de la primul vers si uite, inca nu pot sa-l stapanesc. Eu intarziam mereu la prima ora pentru erm de serviciu foarte des (reuseam cel mai bine sa-mi stapanesc colegii si sa-i adun in clasa :-)) si asta ma facea la vremea aceea un fel de Dumnezeu cu ochi caprui.
0
OB
Cei care au comentat aceasta armonioasa poezie au, probabil, varsta ta, deoarece au fost emotionati recunoscand \"gazeta\", \"numarul matricol\", \"papucii de schimb\". Alex n-o fi stiut ce inseamna toate astea, dar a fost incantat de atmosfera creata de poezie.
Desi nu am comentat pana acum, am citit poeziile tale:leit-motivul ultimelor creatii pare a fi TIMPUL- optimist, pesimist, ascendent, spirala, personificat, abstractizat, materializat, ideatic etc.
Aici, am admirat trecerea superba de la concretul cotidian, banal la planul filozofic. *****
Desi nu am comentat pana acum, am citit poeziile tale:leit-motivul ultimelor creatii pare a fi TIMPUL- optimist, pesimist, ascendent, spirala, personificat, abstractizat, materializat, ideatic etc.
Aici, am admirat trecerea superba de la concretul cotidian, banal la planul filozofic. *****
0
Cineva o sa vina la fereastra unde scrii si o sa-ti bata in geam cu roua. scrii tare frumos Femeie din sapte 7.
0
Distincție acordată
trei ani de la primul comentariu postat...ce frumos era pe atunci....si vad ca pe la fereastra nu se mai arata oamenii....atunci nu aveam voie sa ma uit la stele...acum ca pot sa le fiu din ce in ce mai aproape intind mana si cobor una...se face tarziu
0
Aproape doi ani de la steluta ta, Florian. Iertare. Si cu multumiri, pentru vremurile pe care tu le-ai facut sa se intample.
0
