Sensuri

Iti multumesc, draga petrini. Ma intrebam la ce o sa imi foloseasca atata mate cata am invatat in scoala...;)

si mie mi-a placut.desi poate parea un pic rigida, este o poezie matematicoasa buna!

Este, cu adevarat, o profunda poezie de dragoste (cum ar fi spus Prof. Ciopraga -cea mai frumoasa poezie de dragoste din ultimii 10 ani!).
Imi pare o muzica de dragoste, care, la inceput, creeaza o falsa atmosfera de tonalitate majora, treptat se dezvaluie tonalitatile minore, iar finalul ma copleseste de tristete!
Structura decurge de la sine, parca, din idee: in prima parte -versuri lungi, respiratie lenta, ritm leger, desi apare suspansul dat de versurile scurte, dintr-un cuvant, treptat versurile devin scurte, uniforme, ritmul accelerat, iar finalul este brusc si adanc prin \"absoluta\" .
(Alma draga, in alte poezii erai optimista!)

Dragii mei,

Pia: Sunt optimista si aici, uneori imi ramane ceasul in urma atat de mult incat compenseaza diferenta de fus orar, cifrele fiind de ordin absolut. Atunci cand suma algebrica a sensurilor noastre nu tinde spre minus sau plus infinit.
Ce inseamna sa faci liceu de mate-fizica. Si btw, cum ar reactiona oare profa de mate daca ar citi? :)

Radu: da, este o poezie de dragoste... de matematica...tardiva :). Glumesc. Tu stii cel mai bine cum e cu poeziile de dragoste... Si eu voi afla, candva...

Iți plac poeziile de dragoste/îți place poezia si îți place matematica.Incerc si eu sa dau o problema cu mai multe necunsocute chiar daca am dat-o si altora.
La poezia ta eu am gasit o necunoscută-sensuri=bună
Si acum iata citeva versuri;

Integrala vieții mele scrisoarea ta de ieri/m-a derviat cu totul ca nu pricep ce-mi ceri/ prin prisma vietii mele întii când te-am zarit/ mi-ai aparut perdută la minus infinit/si aceasta pentru mine în ciclul de scrisoare/ părera întreaga viața o nedeterminare /te-ai îndoit o clipa de dragostea-mi secanta /dar ea e pentru tine o vesnică constanta,/ trăiesc ca asintota spernta că vreodat/ te-oi întâlnii aevea hiperbola adorata,/ doresc comntinu aceasta alerg spre infinit/ si am probabilitatea că nu sunt rătăcit,/
ti-aș mai scrie dar me somn /in sfârșit mă incălesc -doctor epsilon

draga alma, desi poezia ta e frumoasa, am si eu o nedumerire: cum intretaie tangenta la cerc coarda? In afara cercului, nu? Atunci nu prea mai e coarda e secanta la cerc. Maaamaaa,Alma, cred ca daca ma prinzi ma bati :-)
Am sa stau departe de chat vreo citeva luni pina mai uiti...:-)

Alma, imi place tare mult cum scrii, reusesti sa ma surprinzi de fiecare data. Placut.

Draga mea Salma, bineinteles ca tangenta la cerc intretaie coarda intr-un singur punct comun al ei, al cercului si al tangentei dupa cum am verificat pe niste desene, in prealabil [si btw, cineva spunea sa pastrez desenele sau sa le scanez, stia el ce stia: ca nu e corect ;)]. Acum tot secanta se cheama?:))
Ia coarda aia si fugi in jurul cercului, ca te prind [de fapt, nu te prind, ca ai o tura inaintea mea ;)].

am zis matematicoasa, referindu-ma la termeni.dar precizez:mi-a placut.

Iti multumesc, draga mea, ai dreptate, e matematicoasa. Dar si matematica poate fi o dragoste. :)