constantin dan alexandru

am înteles... ziua cea veche-i cea nouă. baletez prin terenuri sterpe cu sufletul ecou prelung asemeni undei ce se pierde-n munți. ea-i o lacrimă ce curge pe obrazul meu, dar parcă nu-i a

Rămas singur cu durerile mele, stau și le ascult. Și parcă Îmi cântă la vioară simfonii perfecte. totul e dans acum. Revăd noaptea magică de vară cu sprite și tărie și mi-e dor de

pe verdele crud creste iarba. doi copii o calca jucand fotbal. la zece anotimpuri distanta doi tineri se joaca si ei, unul cu fata in ea , altul cu ceafa. la nici doi pasi, un bou gandit

am orbit. ingerul meu avea prea multa lumina, si eu in loc sa privesc cu ochii. am privit cu sufletul. am asurzit. ingerul meu vorbea frumos- canta putin, dar eu am tras cu urechea in loc

daca ne jucam de-a cuvintele spunand azi una , maine alta, nu inseamna ca pumnalul unui singur cuvant nu imi poate strapunge pieptul. intre vest si est esti tu. intre nord si sud sunt

Dumnezeu a creat trei ingeri ca trei surori. unul depresiv dar puternic, altul ingenuu si incapatanat, mai ales cand era bolnav. si unul prea frumos si prea indecis. o data cu

așa cum Nokia conectează oameni noi conectăm chimisme. și e cu atât mai minunat cu cât noi conectăm și suflete și trupuri. a fi fericit e o stare mai mult decât primăveratică. indiferent

prin lumina de TV, sculptural deslușesc forma perfectă a trupului, nud. balerinele lui Degas fac front comun într-o grație cu nume violent, Barbara! s-au mai sinucis vreo trei hematii prin

pe patul moale ca un nor au căzut două pleoape. pe fața plină de lumină a mai trecut un gând. Barbara visează un prinț căutător de roze în primăveri târzii, o zână patetică ascunde

nimic nou. o seară tristă ca oricare alta. prin miocard a mai trecut un bocanc... trandafirii tot depresivi... la bar aceeasi chelnerita imbecila si simpatica. la tv s-a mai sinucis un

ciudat, cum de cand ți s-a întins rimelul nu-mi mai zboară îngerii pe la tample. m-am pierdut lângă arinul înmugurit o dată cu primavara. ciudat, cum de când ți s-a întins rimelul mi se

anumite femei își poartă părul desfăcut în bătaia vântului, fiind mult mai feminine decât anumite femei care au sânii perfect rotunzi. anumite femei tunse franțuzește lasă să le scape pe

de trei zile beau. respir pe gura ,nu pe nas. demonii uciși de tâmpla stângă au Înviat În cea dreaptă. halucinante îmi sunt Întâmplările cu îngeri poligloți. țigara fumegândă îmi

astăzi sunt sentimental. râsul aparent nevinovat, grimasa, a încolțit din rădăcina sexualității transmisibile la nivel telepatic. vinul băut pe jumătate nu face decât să-mi tulbure hormonii

se ia un deget si se pune pe o rana. se rasuceste. doare... apoi se ia un pumn de sare si se toarna pe aceeasi rana. doare si mai tare... in cele din urma se otraveste rana cu celalat

Fața nevăzută a lumii iat-o! plouă parcă sacadat . dușul rece trezește demonii ascunși în pata gri a encefalului. cordul ți se face cât un bob de grâu, și devine amar. sângele ți

e frumos la umbra sufletului tau. chiar e... sa sinucidem pasarile dezinvolte! sa prabusim muntii de plictiseala! stii? atunci cand zambesti ma prabusesc ingerii prea perfecti. si kariatidele

Actorul doarme. Scena e-n deriva. trandafirii palizi izbesc aer albastru, divin canta o divă, cu aripile rupte. plesnesc in creier ganduri nefinisate inca. acest sfarsit de lume ma scoate

demult, desenele erau litere. oamenii umblau goi prin palate si morminte. iar zeii radeau de se zguduiau duzii pe atunci maslini. mai se imbraca unul sau altul in semn de protest, dar imediat

de ce plangem? noi nu suntem tristi. mereu melancoolici nu am fost niciodata, visăm...visăm mult..si bine facem. desenăm pe cer umbre de nori, scriem viata fluturilor pe frunze de

eu sunt melancolia din pleoapa ta stanga, atunci cand iarba verde lacrimeaza roua, si aerul rece imi sparge plamanii, si ochiul meu drept viseaza cirese. mai sunt si misterul ascuns sub

totul se rezuma la zbor. aripi,plutire,perfectiune--- ingeri. ma pierd in nori,ma risipesc in ceata, uit de mine-n ganduri, sau ma sedez cu vise imi e totuna. viata , trupul, poate si

azi imi canta pasarelele mai frumos ca niciodata. timpul parca sta in loc. sunt imbatat de fericire. niciodata \"ska\"-ul n-a sunat mai bine vinul nu a curs prin noi niciodata,ca azi. vezi