Poezie
revelatii post-tomnatice
1 min lectură·
Mediu
Actorul doarme. Scena e-n deriva.
trandafirii palizi izbesc aer albastru,
divin canta o divă,
cu aripile rupte.
plesnesc in creier ganduri
nefinisate inca.
acest sfarsit de lume
ma scoate din sărite,
si vreau sa mor cu diva
crucificat la gât.
surplus de energie,
colier de pietre sacre si suflete pereche,
si morti si vii.Si-atât.
Să nu ucidem ploaia!
ea cade sa ne spele ideile murdare,
si are o poveste cu multa poezie...
actorul doarme iarasi,
o tristă conjunctură, ce de la poli se-anunță
o altă iarnă lunga cu somnambuli sihastrii.
Sa ninga dar!
055538
0
am observat ca ai o gramada de texte sterse dar inca recuperabile. te rog sa ma anunti pe email cat de curand, daca vrei sa le readuci in profil.