atata liniste
În mine arde un gol prea plin. degetele mi s-au atrofiat o data cu chemarea jocului de iele. ireversibile Îmi sunt acum toate gandurile adunate prin ungherele firii. ma leg de o
ei...
am înteles... ziua cea veche-i cea nouă. baletez prin terenuri sterpe cu sufletul ecou prelung asemeni undei ce se pierde-n munți. ea-i o lacrimă ce curge pe obrazul meu, dar parcă nu-i a
mut
Rămas singur cu durerile mele, stau și le ascult. Și parcă Îmi cântă la vioară simfonii perfecte. totul e dans acum. Revăd noaptea magică de vară cu sprite și tărie și mi-e dor de
MAI - luna verde
pe verdele crud creste iarba. doi copii o calca jucand fotbal. la zece anotimpuri distanta doi tineri se joaca si ei, unul cu fata in ea , altul cu ceafa. la nici doi pasi, un bou gandit
cum dai cu bata in ingeri
am orbit. ingerul meu avea prea multa lumina, si eu in loc sa privesc cu ochii. am privit cu sufletul. am asurzit. ingerul meu vorbea frumos- canta putin, dar eu am tras cu urechea in loc
caderea unui inger
daca ne jucam de-a cuvintele spunand azi una , maine alta, nu inseamna ca pumnalul unui singur cuvant nu imi poate strapunge pieptul. intre vest si est esti tu. intre nord si sud sunt
povesti cu ingeri
Dumnezeu a creat trei ingeri ca trei surori. unul depresiv dar puternic, altul ingenuu si incapatanat, mai ales cand era bolnav. si unul prea frumos si prea indecis. o data cu
noapte in martie - iernat
așa cum Nokia conectează oameni noi conectăm chimisme. și e cu atât mai minunat cu cât noi conectăm și suflete și trupuri. a fi fericit e o stare mai mult decât primăveratică. indiferent
clarobscur
prin lumina de TV, sculptural deslușesc forma perfectă a trupului, nud. balerinele lui Degas fac front comun într-o grație cu nume violent, Barbara! s-au mai sinucis vreo trei hematii prin
Barbara dormind...
pe patul moale ca un nor au căzut două pleoape. pe fața plină de lumină a mai trecut un gând. Barbara visează un prinț căutător de roze în primăveri târzii, o zână patetică ascunde
epistola barbarei
nimic nou. o seară tristă ca oricare alta. prin miocard a mai trecut un bocanc... trandafirii tot depresivi... la bar aceeasi chelnerita imbecila si simpatica. la tv s-a mai sinucis un
pe sub arini
ciudat, cum de cand ți s-a întins rimelul nu-mi mai zboară îngerii pe la tample. m-am pierdut lângă arinul înmugurit o dată cu primavara. ciudat, cum de când ți s-a întins rimelul mi se
anumite femei
anumite femei își poartă părul desfăcut în bătaia vântului, fiind mult mai feminine decât anumite femei care au sânii perfect rotunzi. anumite femei tunse franțuzește lasă să le scape pe
batalia neuronului pentru supravietuire
de trei zile beau. respir pe gura ,nu pe nas. demonii uciși de tâmpla stângă au Înviat În cea dreaptă. halucinante îmi sunt Întâmplările cu îngeri poligloți. țigara fumegândă îmi
Libido
astăzi sunt sentimental. râsul aparent nevinovat, grimasa, a încolțit din rădăcina sexualității transmisibile la nivel telepatic. vinul băut pe jumătate nu face decât să-mi tulbure hormonii
reteta pentru deprimare accentuata
se ia un deget si se pune pe o rana. se rasuceste. doare... apoi se ia un pumn de sare si se toarna pe aceeasi rana. doare si mai tare... in cele din urma se otraveste rana cu celalat
vir dolorum
Fața nevăzută a lumii iat-o! plouă parcă sacadat . dușul rece trezește demonii ascunși în pata gri a encefalului. cordul ți se face cât un bob de grâu, și devine amar. sângele ți
constatare
e frumos la umbra sufletului tau. chiar e... sa sinucidem pasarile dezinvolte! sa prabusim muntii de plictiseala! stii? atunci cand zambesti ma prabusesc ingerii prea perfecti. si kariatidele
revelatii post-tomnatice
Actorul doarme. Scena e-n deriva. trandafirii palizi izbesc aer albastru, divin canta o divă, cu aripile rupte. plesnesc in creier ganduri nefinisate inca. acest sfarsit de lume ma scoate
vremuri...
demult, desenele erau litere. oamenii umblau goi prin palate si morminte. iar zeii radeau de se zguduiau duzii pe atunci maslini. mai se imbraca unul sau altul in semn de protest, dar imediat
de ce plangem?
de ce plangem? noi nu suntem tristi. mereu melancoolici nu am fost niciodata, visăm...visăm mult..si bine facem. desenăm pe cer umbre de nori, scriem viata fluturilor pe frunze de
sinecura
eu sunt melancolia din pleoapa ta stanga, atunci cand iarba verde lacrimeaza roua, si aerul rece imi sparge plamanii, si ochiul meu drept viseaza cirese. mai sunt si misterul ascuns sub
fluturi
totul se rezuma la zbor. aripi,plutire,perfectiune--- ingeri. ma pierd in nori,ma risipesc in ceata, uit de mine-n ganduri, sau ma sedez cu vise imi e totuna. viata , trupul, poate si
supradoza de vise
azi imi canta pasarelele mai frumos ca niciodata. timpul parca sta in loc. sunt imbatat de fericire. niciodata \"ska\"-ul n-a sunat mai bine vinul nu a curs prin noi niciodata,ca azi. vezi
deceptie anteprimaveratica....
te rog sa pleci. si -nchide usa dupa tine! noi doi nu mai suntem oameni. nu am vazut atata prostie si-atata snobism, la nimeni. esti primul caz grav... rusinea femeilor si greata
apocaliptica
au inceput sa cada rauri de corbi din albastru neant, curg rauri de lava din seismice strazi oile se ineaca in sange,iar mieii se zvarcolesc in puful ciorilor din parcul negru. Pastorul
matinala
femeia ideala nu plange. ea doar zambeste in lacul ochilor mei. ne-am trezit din nou in patul ravasit eu mahmur de alcool ,tu mahmura de mine, fumand acelasi lucky strike matinal in zgomot
as vrea sa ninga toamna asta
as vrea sa ninga toamna asta. zapada sa eternizeze gandul mortii, sa simt sinuciderea toamnei depresive,in maduva oaselor alb pe rosu,fulg pe frunza,crima si pedeapsa. vreau sa aud frunzele
imi pare atat de ciudat
imi pare atat de ciudat. cineva in mine isi inchide domol ochii obositi si tristi, isi intoarce fata ca sa nu observe nimeni ultima lacrima, cea a dorului de frumusete. mi se pare atat de
despre ochii tai
gandul mi-e in nori. fiindca asa ,iubito poti sa iti zaresc ochii tai de cer senin. poate nu ti-am spus niciodata ochii tai sunt prea frumosi. atata liniste si pace zace la umbra genelor
invatam ploaia sa rada
corbii imi loveau in geam sa-mi arate o camasa pentru frig si cranguri dezfrunzite. tu mutai soarele mereu la amiaza sa nu fiu umbrit. cu fluturi de piatra pe umar ma jucam cu ploaia si o
spovedanie inutila
pt.Darclee marturisesc ,inca de la inceput vazut-am ingerul din tine si nu,femeia. demonul incub, era trezit in tine de prea mult timp in ochiul cefei tale, si-n mana ce-mi
in cautare rimei mele
modest ,nu sunt bogat,nu sunt poate destept?!...poate cuvant sa fiu . nu are a face! dar tu? tu, care trezesti instinctele in "animale" tu,care respiri aer divin si intretii cu dansul
de ce zboara caii?
zboara lin nestingheriti, pe deasupra noastra caii zboara peste boi uimiti zboara fericiti. priveam discret cum zboara caii in cautarea visului pierdut. zburau atat de siguri spre
marti
marti totul imi merge pe dos, cele trei ceasuri rele nu m-au crutat, nici de data asta. azi e ziua in care cerul se prabuseste
iubire,flori si orgolii
iubire flori si orgolii mi-ai smuls corola sufletului meu petala cu petala mintindu-ma frumos ca la-nceput. ai strivit si staminele si asta nu se face.
o alta comuniune
o alta comuniune intr-un spatiu auster femeia este o himera iar,barbatul o dara de mister un fum pierdut in atmosfera cu sentimente si trairi de rangul intangibil cu
nirvana
nirvana plutesc in neant de sase zile si sase nopti, si am zarit lumina. cuprins de o visare ca Icarus,in ziua sapte m-am
eu
eu eu sunt Demiurgul amnezic ce-si aminteste vag renasterea haosului de cuvinte sunt o initiala,un cuvant ce nu-si gaseste rima.
tu esti
pt darcle tu esti... tu esti citatul autorilor consacrati. tu esti copilul care plange, esti un inger,un demon esti minunea mea dintai. esti piatra filozofala
