Poezie
mut
pt bogy
1 min lectură·
Mediu
Rămas singur cu durerile mele,
stau și le ascult.
Și parcă Îmi cântă la vioară
simfonii perfecte.
totul e dans acum.
Revăd noaptea magică de vară
cu sprite și tărie și mi-e dor
de Bogy.
Departe se aude-un grunge
și foile se umplu singure
curgând ca un râu.
O seara perfectă.
singura?
Durerile mari au nume.
unele de flori , altele de pomi.
ciudat cum unele visează rouă,
și altele, putere atipică -- asemeni amazoanelor.
cu toate astea , rămân neprețuite.
deși eu nu exist pentru ele,
sunt un biet trecător, absent
la arta conversației.
o viață aș da pe noaptea de vară
cu marele Bob.
singura...
013628
0
*e bine scris poemul, adanc de dureroasa clipa zamislirii lui