constantin dan alexandru

pe patul moale ca un nor au căzut două pleoape. pe fața plină de lumină a mai trecut un gând. Barbara visează un prinț căutător de roze în primăveri târzii, o zână patetică ascunde

demult, desenele erau litere. oamenii umblau goi prin palate si morminte. iar zeii radeau de se zguduiau duzii pe atunci maslini. mai se imbraca unul sau altul in semn de protest, dar imediat

am înteles... ziua cea veche-i cea nouă. baletez prin terenuri sterpe cu sufletul ecou prelung asemeni undei ce se pierde-n munți. ea-i o lacrimă ce curge pe obrazul meu, dar parcă nu-i a

așa cum Nokia conectează oameni noi conectăm chimisme. și e cu atât mai minunat cu cât noi conectăm și suflete și trupuri. a fi fericit e o stare mai mult decât primăveratică. indiferent

pe verdele crud creste iarba. doi copii o calca jucand fotbal. la zece anotimpuri distanta doi tineri se joaca si ei, unul cu fata in ea , altul cu ceafa. la nici doi pasi, un bou gandit

Actorul doarme. Scena e-n deriva. trandafirii palizi izbesc aer albastru, divin canta o divă, cu aripile rupte. plesnesc in creier ganduri nefinisate inca. acest sfarsit de lume ma scoate

sansele de a gasi fericirea intr-o viata de om,sunt acelea pe care le are un centaur-gay ,de a-si gasi perechea ,intr-un camp cu amazoane.

o alta comuniune intr-un spatiu auster femeia este o himera iar,barbatul o dara de mister un fum pierdut in atmosfera cu sentimente si trairi de rangul intangibil cu

daca ne jucam de-a cuvintele spunand azi una , maine alta, nu inseamna ca pumnalul unui singur cuvant nu imi poate strapunge pieptul. intre vest si est esti tu. intre nord si sud sunt

am orbit. ingerul meu avea prea multa lumina, si eu in loc sa privesc cu ochii. am privit cu sufletul. am asurzit. ingerul meu vorbea frumos- canta putin, dar eu am tras cu urechea in loc

pt.Darclee marturisesc ,inca de la inceput vazut-am ingerul din tine si nu,femeia. demonul incub, era trezit in tine de prea mult timp in ochiul cefei tale, si-n mana ce-mi

de ce plangem? noi nu suntem tristi. mereu melancoolici nu am fost niciodata, visăm...visăm mult..si bine facem. desenăm pe cer umbre de nori, scriem viata fluturilor pe frunze de

gandul mi-e in nori. fiindca asa ,iubito poti sa iti zaresc ochii tai de cer senin. poate nu ti-am spus niciodata ochii tai sunt prea frumosi. atata liniste si pace zace la umbra genelor

de trei zile beau. respir pe gura ,nu pe nas. demonii uciși de tâmpla stângă au Înviat În cea dreaptă. halucinante îmi sunt Întâmplările cu îngeri poligloți. țigara fumegândă îmi

anumite femei își poartă părul desfăcut în bătaia vântului, fiind mult mai feminine decât anumite femei care au sânii perfect rotunzi. anumite femei tunse franțuzește lasă să le scape pe

azi imi canta pasarelele mai frumos ca niciodata. timpul parca sta in loc. sunt imbatat de fericire. niciodata \"ska\"-ul n-a sunat mai bine vinul nu a curs prin noi niciodata,ca azi. vezi

Dumnezeu a creat trei ingeri ca trei surori. unul depresiv dar puternic, altul ingenuu si incapatanat, mai ales cand era bolnav. si unul prea frumos si prea indecis. o data cu

Fața nevăzută a lumii iat-o! plouă parcă sacadat . dușul rece trezește demonii ascunși în pata gri a encefalului. cordul ți se face cât un bob de grâu, și devine amar. sângele ți

se ia un deget si se pune pe o rana. se rasuceste. doare... apoi se ia un pumn de sare si se toarna pe aceeasi rana. doare si mai tare... in cele din urma se otraveste rana cu celalat

ciudat, cum de cand ți s-a întins rimelul nu-mi mai zboară îngerii pe la tample. m-am pierdut lângă arinul înmugurit o dată cu primavara. ciudat, cum de când ți s-a întins rimelul mi se

pt darcle tu esti... tu esti citatul autorilor consacrati. tu esti copilul care plange, esti un inger,un demon esti minunea mea dintai. esti piatra filozofala

nimic nou. o seară tristă ca oricare alta. prin miocard a mai trecut un bocanc... trandafirii tot depresivi... la bar aceeasi chelnerita imbecila si simpatica. la tv s-a mai sinucis un