Adriana Lisandru

ciocăne-n inima mea puiul cu puf de cais sub aripă să ridic și să hei și să rup coaja uscată în frig peste clipă

nimic nu te mișcă. nimic nu te apără. nici draperia nici asigurarea de viață nici câinele din ce în ce mai bătrân care se uită în ochii unui om din ce în ce mai bătrân. se trage în tine din

așa e pierd timp minute secunde cu nonșalanța unui prinț levantin ce-și aruncă pe masa de poker ultimul inel cu opal și safir de parcă aș vrea să răzbun sudoarea țâșnită din carnea bunilor

când eram copil mă ghemuiam pe marginea apei (un fir curgător care după două trei ploi se umfla cât o gușă de curcan furios) alegeam o piatră din val și o țintuiam cu privirea până ce mă lua

nu te mai caut pașii ne duc înspre totmaitârziu prin casa aceasta umezită de foșnete abia mai găsesc un cuvânt să-l înnod de clanța uitării scurg dimineața din paharul cu ceai și mă-ntreb

1.Tirbușonul, cotidian adresat categoriilor cu vârstă activă ca pe un ou cu coaja subțire dimineața ne leapădă-n jet pe marginea drumului de mulțumire împrăștiem un miros verde crud ceva între

ține cartea în palmele mari ca pe un pui abia răsărit din găoace și ea îl întoarce filă cu filă până ce dă deoparte cuprinsul apoi îl deschide să intre în valuri tăcerea

într-o zi va obosi și cuvântul tot cărând în spinare stolul ăsta de coțofene care-i scurmă prin piele în căutarea unui ciob colorat poate se va scutura cu blândețe lepădându-ne în

apăsați tasta 1 dacă nu mai știți pe ce lume trăiți ori dacă aveți ceva bănuieli legate de asta apelul Dumneavoastră este foarte important pentru noi îl vom înregistra pentru îmbunătățirea

acel nărăvaș pe care cândva îl strângeai între pulpe și îl înfrânai cu degetul mic și îl adăpai cu roua căzută-ntre cupele sânilor iară el se-nălța să-ți aducă în coburi nectar din al șaptelea

se perindau toți ca la circ să vadă minunea stătea domnul Nae în mijlocul patului netulburat ca un ascet indian proaspăt tuns bărbierit și cam puțintel în pijamaua albastră încheiată până

nu cred că ți-am spus dar îmi amintesc foarte clar seara în care Aysha ne-a văzut sărutându-ne buzele ei tresărind ca un fluture-n ac mirosul jilav de duminici și străzi mărginașe ciorchinii

nemulțumit de rigorile dreptei punctul X și-a cumpărat lupă și s-a așezat în fața oglinzii convins că de azi va fi sferă. P.S.: desigur, n-ar fi fost nevoie de toate acestea dacă punctul X ar fi

de anul nou iarba și-a arătat obrazul icteric orașul gemea sub bandajul luminilor ca o curvă pipăită prin gări printre termopane moși crăciuni dolofani surâdeau numai plastic și miere într-un

ar putea fi un nou început zgura din piept ar putea înflori într-un cântec furiș desfăcut din cătușele sale ca un prunc din coșmar ar putea fi acea rochie roșie în care m-ascund să joc

în viscol de vorbe speranța țurțure unde ne încovrigăm gândul flasc așteptând ora ultimei supe.