Disertație despre inorogi, praf de copt și alte minuni muierești

acel nărăvaș pe care cândva îl strângeai între pulpe și îl înfrânai cu degetul mic și îl adăpai cu roua căzută-ntre cupele sânilor iară el se-nălța să-ți aducă în coburi nectar din al șaptelea cer precum și cola de la non-stopul din colț acel inorog cu grumaz de scântei pe care-l culcai doar în pat de narcise și îi întindeai mătăsos așternut și îl potcoveai cu o singură lacrimă de crocodil într-o zi se va da de trei ori peste cap și se va preface în așchie și îți va intra în pantof de acolo pe sub piele și va crește va crește cât un falnic măr pădureț și va deveni o grădină de meri pădureți apoi un crâng numai și numai din meri pădureți roditori de sub rădăcini vor țâșni elfi cu chitanțiere pe umăr și alte ființe edenice animate de cele mai bune intenții. procesul transformării e totuși greu sesizabil în amploarea evoluției lui precum rumoarea penei desprinse din aripă ori a rotunjirii boabei de mazăre până când lumea ta va sări din țâțâni cu un țiuit de oală minune atunci în sfârșit vei putea vitejește să-nfrunți pe toate suratele tale în lupta dreaptă a maionezei fără cusur și a ciorbei de ștevie. de unde deducem că el adoratul inorogul cu grumaz de scântei el nu e ființă din copite și carne nici făptură de vis freudian și nici chiar o împielițată de așchie el e binecuvântat minereu care poate fi măcinat cristalizat și păstrat în cutii pliculețe etcaetera iar folosit înțelept el Timpul devine ingredient necesar oricărui desfrâu culinar. dar nu te lăsa cumpărată de belzebutul pragmatic femeie inevitabil și tu vei atinge cândva starea de grație ea va coborî-n fulguiri aromate peste solniță și tocătorul de vinete atunci levitând prin aburii supelor ca o vrăjitoare pe mătură te vei întreba în fond de ce Doamne de ce niciun înger n-a învățat-o pe Eva să gătească măcar un pilaf cu urzici.