Poezie
anotimpul promis
1 min lectură·
Mediu
ninge din plin. dimineața aleargă pieziș prin oraș
ca un iepure prins între faruri.
sunt singurul om care nu se grăbește.
merg să uit. merg să scutur
buzunarul cu morți.
printre claxoane și scrâșnet de frâne,
se-ndreaptă spre mine bătrânul din vis,
cu aceeași căciulă de miel brumăriu
îndesată pe frunte.
pe urmele sale, un copil își croiește cărare.
timpul se face un bulgăre greu, mă izbește în piept, se sfărâmă.
la semafor s-a aprins becul verde, traversez ca pe-o punte
clătinată de vânt. și merg mai departe.
nu tălpile mele mă poartă,
sunt palmele celor uitați sub pământ.
mi s-a spus că există o vreme în care greșeala își macină zimții.
vine atunci un duh al iertării să-ți curețe ochii
și clipa se face cuib cald,
numai bun să adormi îndoiala,
să-ți îngropi jumătatea pustie
ca pe-o pară domnească, în fân
dar astăzi
nu vreau să mă mint. mă privesc în toți trecătorii.
caut un loc de unde să-ncep
să mă sfâșii.
0178.227
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Adriana Lisandru
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 163
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 25
- Actualizat
Cum sa citezi
Adriana Lisandru. “anotimpul promis.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/adriana-lisandru-0026649/poezie/13965922/anotimpul-promisComentarii (17)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Dincolo de tristețea acestei poezii, nu pot să nu remarc arta realizării sale, dincolo de unele stângăcii stilistice (spre exemplu, metafora \"scutur buzunarul cu morți\", sau personificarea dimineții). Dar vocea poetică e aici consecventă cu sine. La câte inepții am citit, și în cărți, și pe internet, poezia e chiar una reușită și frumoasă.
Și totuși, de ce atâta sfâșiere? Desigur, e o întrebare doar retorică. (!)
Și totuși, de ce atâta sfâșiere? Desigur, e o întrebare doar retorică. (!)
0
Distincție acordată
De acord cu George. Mai putin stangaciile care nu m-au \'lovit\' deloc, mi s-a parut scrisa lejer, cu o finete necautata. Cineva spunea deunazi de abundenta de poezei, e asa o gura de aer curat poezia ta, e atat de lipsita de spirale inutile si metafore baroc. Sfarsitul mi s-a parut ca ar fi fost extraordinar, daca n-ar fi redundant sa spun asta in contextul intregii poezii.
Sorry, in ultimul timp comentez doar ce-mi place, deci critica... n-am.
Cred ca vine un moment cand nici nu mai e nevoie. Cel putin, nu de la mine.
O singura mentiune.
\"ninge din plin. dimineața aleargă pieziș prin oraș
ca un iepure prins între faruri.\" mi-a amintit un pic de Tamara Zub. Nu-i vina ta, desigur. Are insa o poezie cu o masina galbena, m-a trimis imediat la ea. Interesant de recitit, posibil sa fiu total pe alaturi.
Sorry, in ultimul timp comentez doar ce-mi place, deci critica... n-am.
Cred ca vine un moment cand nici nu mai e nevoie. Cel putin, nu de la mine.
O singura mentiune.
\"ninge din plin. dimineața aleargă pieziș prin oraș
ca un iepure prins între faruri.\" mi-a amintit un pic de Tamara Zub. Nu-i vina ta, desigur. Are insa o poezie cu o masina galbena, m-a trimis imediat la ea. Interesant de recitit, posibil sa fiu total pe alaturi.
0
Distincție acordată
Uite, mie tocmai \"buzunarul\" mi-a plăcut. Dar nu numai. \"iepurele prin între faruri\" ar mai fi un motiv.
0
pentru bucuria pe care mi-ati facut-o in seara asta... de catva timp n-am mai scris poezie si, dupa astfel de pauze, postez cu o oarecare teama.
Ema, trecere ta e un eveniment...:) m-a bucurat mult.
George, ce bine ca intrearea aceea e retorica - n-as putea sa-ti raspuns. nu spun ca n-as sti cum.
Cristina, acum, ca ai spus, imi amintesc si eu de masina galbena a Tamarei, cea care a dat si titlul volulului sau; dar apropierea, daca este, e...departe, ca sa zic asa, si involuntara. in rest...tu stii ca esti unul din cititorii mei dragi. :)
Liviu, ma bucur ca ti-a placut ceea ce altora nu. si ca ai spus-o.
Ela, asta e stea de pus in varful bradului...:)
sa aveti un an nou minunat!
Ema, trecere ta e un eveniment...:) m-a bucurat mult.
George, ce bine ca intrearea aceea e retorica - n-as putea sa-ti raspuns. nu spun ca n-as sti cum.
Cristina, acum, ca ai spus, imi amintesc si eu de masina galbena a Tamarei, cea care a dat si titlul volulului sau; dar apropierea, daca este, e...departe, ca sa zic asa, si involuntara. in rest...tu stii ca esti unul din cititorii mei dragi. :)
Liviu, ma bucur ca ti-a placut ceea ce altora nu. si ca ai spus-o.
Ela, asta e stea de pus in varful bradului...:)
sa aveti un an nou minunat!
0
Desigur, e vorba doar de-o imagine si de faptul ca m-a dus acolo, e total personal. Uite si versurile acelea:
\"fulgii roiesc în lumina suspendată a farurilor
ninge liniștit peste câmpia cu iepuri adormiți
ninge peste brazdele adânci
o răstignire se pierde în intuneric\".
Cred ca-i ideea de ninsoare, de iepuri si de faruri, toate alaturate din nou.
Metafora insa e foarte frumoasa si n-are legatura cu poezia Irinei Nechit (Tamara). Ca sa fie clar. :o)
\"fulgii roiesc în lumina suspendată a farurilor
ninge liniștit peste câmpia cu iepuri adormiți
ninge peste brazdele adânci
o răstignire se pierde în intuneric\".
Cred ca-i ideea de ninsoare, de iepuri si de faruri, toate alaturate din nou.
Metafora insa e foarte frumoasa si n-are legatura cu poezia Irinei Nechit (Tamara). Ca sa fie clar. :o)
0
e clar :) multumesc pentru revenire.
0
PV
Mă bucur mult că te-am descoperit. O poezie pe care poți să o recitești la nesfârșit, induce o stare de liniște, de bine. Uneori tristețea nu doare, e constructivă.
0
o cit de bine te indrepti printre imagini - direct la tinta
gasesti semaforul cu umbre
nu
in final
chiar sfâșii ai dorit sa scrii
sau ai gindit altceva?
gasesti semaforul cu umbre
nu
in final
chiar sfâșii ai dorit sa scrii
sau ai gindit altceva?
0
Azi m-am întors să recitesc această poezie și nu s-a întâmplat o singură dată. Versurile tale pe lângă faptul că exultă trăiri, parcă scluptează imagini.
...Și te-am văzut foarte aproape de mine.
Să ai un an nou plin de inspirație!
...Și te-am văzut foarte aproape de mine.
Să ai un an nou plin de inspirație!
0
Viorica, si eu ma bucur de intamplare...:)
Anni, raspuns la intrebarea de pe urma: da.
Virginia, mi s-a mai spus ca \"sculptez\"...o sa incep sa cred. :)
va multumesc
Anni, raspuns la intrebarea de pe urma: da.
Virginia, mi s-a mai spus ca \"sculptez\"...o sa incep sa cred. :)
va multumesc
0
AM
O poveste așezată frumos, o trecere dincolo de realitate, unde aripa gândului pune în vers dragostea pentru tot ceea ce ne înconjoară...
0
multumesc pentru semnul de lectura :)
0
cred că perioada care a trecut face mai digerabil textul. finalul îmi apare un pic prea mult, totuși. oricum ați jonglat bine cu prezentul versus amintirea cât să nu fie discontinuu
tschüß
tschüß
0
o fi, domnule Ernst, dar eu mananc inghetata si iarna. dumneavoastra, nu? :)
multumesc pentru semn.
multumesc pentru semn.
0
Cat de intens traiesti sentimentul de \"viata si moarte\" ! La fel de puternic ca un vis despre dragoste. Tot talentata si atunci cand intorci in inima ta lama acestui subiect.
0
și foarte puternic glasul din această poezie, eu am văzut aici un tragic al monotoniei(poate pe latura asta m-a prins pe mine:), finalul mi se pare foarte bun, tensionat și îți lasă o urmă aparte după lectură.
tudor, numai bine!
tudor, numai bine!
0

tu ai reusit aici sa lasi o parte din tine si cititorul o poate recepta
fara falsitate, fara exagerare
Sarbatori fericite sa ai:)