Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

două cântece roșii

1 min lectură·
Mediu
numai tu ai rămas, pasăre oarbă,
cuibărită în seara care-mi crește din piept,
numai tu, sub zăpezi neatinse,
ciugulind din tăcerile mele ca dintr-un șirag
de mătănii...
ale tale penele volbură din care îmi fac umbrare și naiuri,
ai tăi puii pe care în palmă îi port și-i adorm
ca pe niște ace de foc,
ale tale grădinile sângelui și puținul cernut
la masa de oaspeți.
se ciocnesc două cântece roșii, amândouă se sparg,
de sub coaja lor se înalță
Singura
cu genunchii de flori.
numai tu ai rămas, rătăcito,
măiastro,
să îmi fluieri a drum răsturnat.
0332
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
97
Citire
1 min
Versuri
17
Actualizat

Cum sa citezi

Adriana Lisandru. “două cântece roșii.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/adriana-lisandru-0026649/poezie/13933370/doua-cantece-rosii

Comentarii (33)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@ecaterina-stefan
Ecaterina Ștefan
sincer, nu imi suna deloc bine ratacito si maiastro, desi o fi un fel de expresivitate transmisa prin ele. cantece rosii suna bine, cum si ciocnirea lor. am eu ce am cu rosul. citita in intregime, poezia pare extrasa din registrul in care scrii de obicei, adica stiu ca iti poti construi textele mai bine de atat.
0
@adriana-lisandru-0026649AL
Adriana Lisandru
eu sunt destul de multumita de textul asta - cel putin deocamdata. si mi se intampla destul de rar, crede-ma. insa acum simt ca am reusit sa spun ce aveam de spus.
la imperativele acelea am recurs pentru a spori efectul elegiac. parca nu le-as indeparta.
dar, fireste, se aplica si aici regula \"daca doi iti spun ca esti beat, cel putin iti faci o cafea.\"

multumesc. :)
0
@adriana-lisandru-0026649AL
Adriana Lisandru
de vreme ce am ajuns sa vorbesc de imperativ cavd povestim de substantive.
dap.
0
@retras-0028579R
retras
are un aer de măreție de neexplicat poemul acesta. Mie îmi place mult cum e construit, îmi place starea (aproape) suprarealistă. Când am citit prima dată mi s-a părut că seamănă cu o oglindă spartă, făcută cioburi și reconstruită. Oglindirea realității personale în acest univers imperfect, dar sincer, revelează adevăruri, este (poate prea mult spus, e adevărat) expresie a catharsisului.
0
@adriana-lisandru-0026649AL
Adriana Lisandru
cand am scris, chiar nu m-am gandit ca va iesi ceva aproape de suprarealism...dar ai dreptate.
0
@aurel-sibiceanuAS
Aurel Sibiceanu
Iaca, am \"ciugulit\" și eu din
tăcerile tale, din acest cântec
în cântec...

Asta nu înseamnă că te voi ierta vreodată
pentru ce mi-ai spus, anume cum că ești doar
un cititor...

0
@adriana-lisandru-0026649AL
Adriana Lisandru
iti trimit flori! :) numai iarta-ma. oricum, nu mintisem. asta sunt.

multumesc de trecere.
0
@nica-madalinaNM
Distincție acordată
nica mădălina
deși pe fond genul acesta de discurs nu este dintre preferatele mele, cum nici simbolistica sa, dar cum una este gustul și alta să recunoști când, în lumea și specificitatea sa, un text este construit fluid, aproape muzical, fără colțuri asupra cărora, ca și cititor, să îți vină să intervii, prin înlocuire sau eliminare,

punctez asta, așadar: articularea curată, fermă, sprijinită pe o ritmicitate intrinsecă, și nu indusă tehnic; tonul coerent, nostalgic, fără să fie zaharisit; tandrețea strigătului final, cu acele vocative care, întorcându-mă la gust, mi-au plăcut, întrucât, spuse astfel, fac cât declarații întregi.
0
@adriana-lisandru-0026649AL
Adriana Lisandru
binecuvantata fie insomnia acestei nopti.

onorata!
0
@rosculet-ioana-catalinaRC
\"se ciocnesc două cântece roșii,amândouă se sparg\" e frumoasă muzica emanată de această poezie.Eu nu-mi permit să comentez...spun doar ce simt după ce citesc ultimul vers:frumos!
0
@adriana-lisandru-0026649AL
Adriana Lisandru
Ioana, ce inseamna \"nu imi permit sa comentez\"? eu doar par o scorpie (uneori), dar sa stii ca nu prea... (sa nu mai spui nimanui, am muncit pentru imaginea asta:P...)
ma bucur ca ai auzit muzica.

Liviu, multumesc pentru bulina rosie. :)
0
@adrian-firicaAF
Adrian Firica
Adriano, autoareo...
ți-au luat-o dorurile landra?!

ai baterist? că restul coardelor harphei văz că le ai.

cum ar suna bine: Muza din Șchei?!
0
@anni-lorei-mainkaAM
Anni- Lorei Mainka
Lisandra cu doruri si pui in palma
cita tulburare in cuvinte unul linga altul

madalina are pana de critic original obiectiv

0
@adriana-lisandru-0026649AL
Adriana Lisandru
nu, Muza din Uzina 2...e mai pomo, nu crezi?
0
@adriana-lisandru-0026649AL
Adriana Lisandru
un comentariu scurt si sensibil, care mi-a facut deosebita placere, multumesc, Lorei.
0
@alexandru-ghetieAG
Alexandru Gheție
\"se ciocnesc două cântece roșii, amândouă se sparg\" - versul asta m-a dus cu gandul la nichita cu ale lui \"doua cantece lovindu-se, amestecandu-se\"... mi-a placut mult poemul, parca se inalta cum un cantec de sub coaja, e ca o nastere a poeziei. versul final m-a atras cel mai mult, acel \"drum rasturnat\", o imagine deosebita a mersului inapoi... cu placerea lecturii,
numai bine,
alex
0
@dragos-visanDV
Dragoș Vișan
Ca în \"Câtecul Singurei\", ce dă titlul unui volum bilingv, româno-francez, de Ion Caraion! Splendid. Pentru că Singura vorbește. Și nu va mai fi atât de Singură. Cuibărirea păsării oarbe în seara ce-ți crește în piept, tăcerile-rozariu (mătănii), ale Singurătății penele, ai ei puii, tulpinile volburii frumos mirositoare din care-ți faci umbrare și naiuri, acele de foc ale neliniștii ce se potolesc, puținul cernut și împărțirea boierească când oferi festinuri de cuvinte, ciocnirea ouălelor-cântece în apropierea Luminii renăscute, înălțarea Singurei cu genunchii de flori...
Și fluierașul, trilul Măiastrei, pe-un drum răsturnat.
0
@liviu-ioan-muresanLM
Liviu-Ioan Muresan
deosebit, cuvinte frumoase și bine strunite, simț poetic, nuanțe, glas muzical. O plăcere lecturarea.
LIM.
0
@adriana-lisandru-0026649AL
Adriana Lisandru
domnilor, intre numele Lui Nichita si cel al lui Ion Caraion, simt ca incep sa devin stravezie...

va multumesc pentru gandurile frumoase.
0
@lucaci-sorinLS
lucaci sorin
poem simplu dpdv al constructiei, dar viguros cu o incarcatura semantica aparte, l-am lecturat prima oara pe alt site, acum l-am recitit cu aceeasi placere
0
@petrut-parvescuPP
Petruț Pârvescu
***
un poem simplu, natural, tonic, aparte. felicitari!

retin>se ciocnesc două cântece roșii, amândouă se sparg,
de sub coaja lor se înalță
Singura
cu genunchii de flori.
0
@adriana-lisandru-0026649AL
Adriana Lisandru
Singura va multumeste, domnilor, pentru semnul lasat langa cuibul sau.
0
@adrian-firicaAF
Adrian Firica
ciugulind din tăcerile mele șirag de mătănii numai tu ai rămas
cuibărită-n seara care-mi crește din piept
sub zăpezi neatinse
pasăre oarbă

numai cu penele volbură prin care-și fac umbrare și naiuri
ale tale și-ai tăi pui pe care-n palmă-i port
și-adorm pe niște ace de foc
ale tale

grădinile sângelui din puținul cernut la masa oaspeților
ce ciocnesc două cântece? Roșii
amândouă se sparg sub coajă
te-nalță

singură rătăcit-am să-mi fluier a drum răsturnat
măiastr-am rămas
în genunchi
de flori
0
@nicolae-popaNP
Nicolae Popa
http://www.youtube.com/watch?v=1wfamPW3Eaw

În sănătatea Adrianei!
0
@adriana-lisandru-0026649AL
Adriana Lisandru
unii barbati
pur si simplu
merita iubiti! :)
din cand in cand...

domnilor, eu pe cine invit acum la un blues?
0
@dana-stefanDS
Dana Stefan
tu răscolești, jucându-te translucid, dicționarul de simboluri al oglindirii tale, stârnind imaginea unui anume anotimp parcă încastrat tenace într-o spirală pentru a multiplica memoria clipei, pe care să o așezi spre păstrare, iremediabil, în ființa ta..

Linea
0
@mihai-robeaMR
Mihai Robea
\"ca dintr-un șirag de mătănii\" poate ar merge mai bine într-un singur vers

poezie adevărată
0
@adriana-lisandru-0026649AL
Adriana Lisandru
Dana, trecerile si semnele tale au o lumina aparte, mereu. multumesc.

D-le Robea, da, ar merge, asa fusese in forma initiala, poate ca voi reveni la ea. bucuroasa de apreciere.
0
@adriana-lisandru-0026649AL
Adriana Lisandru
multumesc, domnule Boris, pt acest comentariu asijderea. :)
0
@monica-manolachiMM
Distincție acordată
Monica Manolachi
Am citit de mai multe ori și las acum și un semn. Plutește pe aici un inefabil cum rar se întâmplă. Probabil este o blândă separare a sacrificiului de ceea ce se sacrifică, așa încât rămân doar cântecele roșii, fluierătura (îmi amintește de Eu când vreau să fluier, fluier), expresii ale unei trăiri învolburate, prin care în mod tainic se trasează drumul, început sau conceput ca o rătăcire. Strofa a treia e foarte frumoasă.

Legat de secvența “șirag / de mătănii”, poate că ingambamentul vrea să spună că nu este un șirag oarecare, dar și dacă ar fi într-un singur vers nu cred că și-ar pierde din sens.
0
@adriana-lisandru-0026649AL
Adriana Lisandru
multumesc, Monica, pentru citire - si mai ales pentru recitire! :)

si pentru bunavointa de a mai lasa o lumina sub aripa Singurei.
0
@nache-mamier-angelaNA
un poem expresionist,inspirat pe fond de traire interioara intensa
dupa lectura resimtim rezonanta grava a melancoliei si a unei dureri devastatoare
se degaja un mister brâncusian evident si un stil care are \"coloana\"!(vertebrala ori infinita)
ca atare trecem peste unele versuri care ar trebui \"decupate\" mai scurt
de ex: as scrie :
ale tale penele volbura/
din care îmi fac umbrare si naiuri
0
@adriana-lisandru-0026649AL
Adriana Lisandru
aaa, fireste ca versurile pot fi asezate/reasezate, probabil ca asta se va intampla dupa necesara perioada de racire a poemunui. :)

va multumesc pentru lectura si semn. ma bucur sa va revad in pagina mea.
0