lucaci sorin

Ești prea pătimaș, îmi zice Dar nu ai nici un motiv de îngrijorare Câteodată îmi spun: "Ia, Doamne, de pe sufletul meu Această povară și amărăciune și pune în loc iubire și înțelepciune" Vara

Azi am pariat pe iubirea aproapelui Așa cum pariez câteodată pe barca sau liverpool Știu că cerul ne va trimite mesaje codificate Pe frunze proaspete de turmeric Tot ce știu se află în inima

indiferența ne apropie pe cât de mult ne îndepărtează și ne creează senzația unei coborâri într-un montagne russe nevastă-mea întinde rufe în balconul casei cu grația unui pianist celebru în fața

Dați-mi o viață de care să mă agăț atunci când mi-e bine Când fericirea vine așa pe nepusă masă Și mă izbeste în moalele capului cu putere Se proțăpește în pragul casei mele și strigă: “Băi

seara îmi spun “Dumnezeu a fost un regizor desăvârșit” a făcut omul și lumea după chipul și asemănarea sa și a făcut-o bine deși pe lumea asta e întotdeauna loc de mai bine a trasat linii

nu vă faceți iluzii poezia nu este aici nu are cum să fie aici căutați-o în altă parte acolo unde poeții cu iubirile sfâșiate zac pe jos ca-n luptele cu tauri din Pamplona unde femeile

poate că nu scriu cea mai autentică cea mai frumoasă cea mai originală poezie poate că tot ce spun s-a mai spus poate că tot ce scriu s-a mai scris poate că ar trebui să mă tem mai mult de

iarna nu poartă fuste scurte cumpărate cu reducere de la zara nu poartă decolteu în formă de leopard nu se fardează strident și nu-și pune părul pe bigudiuri îmi spuneai așa că bagă-ți

cum îmi spuneai că lumea e plină de ipocriți și viața nu e tocmai un basm de Andersen iar între timp fetița cu chibrituri a crescut și a devenit femeie în toată firea cum îmi spuneai că minciuna

Editura Integral vă invită miercuri, 28 mai, orele 18.30, la standul AER din cadrul Târgului International de Carte Bookfest la lansarea volumului de versuri „Ghilotina cu miros de scorțișoară”.

apropie-te, nu te teme apropie-te astăzi îți voi vorbi despre iernile petrecute cu tata despre crizele lui de astm despre piciorul bolnav de tromboflebită despre accesele de furie despre

de nu m-ar înțepa iar inima asta de la etajul 3 lumea se vede altfel și lumina parcă altfel cade pe sufletul obiectelor le luminează difuz în așa fel încât le scoate în evidență aspectele

femeia cu părul roșu ține în brațe un poem cât o zi de post îl plimbă prin tot orașul îi cumpără haine de firmă îl dezmiardă îi șoptește vorbe frumoase îi spune lucruri obscene la auzul cărora ar

specialiștii în prognoze meteo sunt îngrijorați și probabil că în această privință au dreptate se zvonește că-n această parte de lume nu va mai ninge cel puțin o sută de ani iar alți

o să-ți cumpăr o pereche nouă de ochelari din aceia cu rame cenușii și dioptrii de rezervă știu că de acolo de sus oamenii iți par mai degrabă mici cărăbuși cu pene niște insecte pe care ai vrea

stătea în mijlocul drumului cu sticla de jumate in mână o sticlă verde unsuroasă îmbrăcată pe jumatate în papură dacă apropiai nasul de gura sticlei te trăznea un miros greoi și înțepător de

în trupul meu locuiește un alt trup la fel de singur și nu Știu dacă mă voi obișnui vreodată cu asta câteodată ne unim singurătățile în mod deliberat ca douà armate aliate într-un rÃzboi al

un mic paradis de catifea neagră și-ar găsi cu ușurință loc în imaginația mercantilă a femeilor ca un accesoriu fără vină aruncat dintr-o parte în alta a pantalonilor colanți trecutul prezentul

tata făcuse frontul aproape de simowniki o gară părăsită într-un colt uitat de lume și stearsă cu desăvârșire de pe harta necuprinsă a cerului siberian s-a întors într-o dimineață rece de iarnă

acum vă vorbesc dintr-un sicriu cu redingotă si joben sau din blana unui viezure mort de spaimă e bine aici sub pământ dar așteptarea e mai rea decât moartea vă spun că vor veni vremuri mai bune

m-am săturat de versurile tale, poetesă ingenuă de poemele tale lacrimogene precum grenadele aruncate în piața mare pentru alungarea protestatarilor m-am săturat de poeziile tale siropoase ca