în nimicul meu sălăsluiește inima unui ornitorinc de piatră

un mic paradis de catifea neagră și-ar găsi cu ușurință loc în imaginația mercantilă a femeilor

ca un accesoriu fără vină

aruncat dintr-o parte în alta a pantalonilor colanți

trecutul prezentul și viitorul speciei umane amestecate într-o sticlă de bourbon

ar îndulci până și sufletul dezhidratat de îndoieli al unui sceptic

nu stau la masă cu olimpicii angoaselor nocturne

nici nu împart camera garsonierei cu predicatorii deșertului necuprins

nu critic nu laud nu iubesc nu urăsc

mă las purtat de valul memoriei colective spre o destinație cu iz de melodramă

fiecare zi este o încercare nereușită de a trece dincolo de limitele imaginarului

în nimicul meu clandestin sălăsluiește inima unui ornitorinc de piatră