Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

poemul cu servietă din piele

1 min lectură·
Mediu
parcă n-ai mai scris cum scriai pe vremuri
cv-uri către marile corporații multinaționale
transformat peste noapte într-un poem
cu servietă bordo de piele
un intrus cu ochelari de soare pălărie cravată bigotti
gură dinți cu multe picioare de miriapod
jumătate roșu jumătate negru
cățărat pe fruntea rece
gândul așezat între cele două perne de puf cu broderie
așezat lângă peștișorul auriu
într-un bol imens pe pervazul ferestrei
ca și cum ai închide ochii preț de o clipă
făcând putină lumină în propriul tău creier
făcând puțină ordine în propria viață
emoțiile chircite în paturi supraetajate
la vârsta târzie a adolescenței
vechi cunoștințe devenite între timp colonii olandeze
invadându-mi spațiile obscure
îngălbenindu-mi fața obrajii de atâta bucurie
câtă se află in jur
044479
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
121
Citire
1 min
Versuri
20
Actualizat

Cum sa citezi

lucaci sorin. “poemul cu servietă din piele.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/lucaci-sorin/poezie/13900084/poemul-cu-servieta-din-piele

Comentarii (4)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@maria-prochipiucMP
Distincție acordată
Maria Prochipiuc
Limbajul poetic e bine dozat, chiar dacă cuvântul se descrie mai mult în sensul propriu decât cel figurat, sensul poate duce spre mai multe direcții: un intrus cu ochelari pălărie cravată bigotti / gură dinți cu multe picioare de miriapod / jumătate roșu jumătate negru / cățărat pe fruntea rece

Sensul cuvintelor substituie uneori sensul propriu și imaginea este doar sugerată: gândul așezat între cele două perne de puf cu broderie / așezat lângă peștișorul auriu / într-un bol imens pe pervazul ferestrei

Descopăr în vers o ușoară ironie un fel de eufemism: ca și cum ai închide ochii preț de o clipă / făcând putină lumină în propriul tău creier / făcând puțină ordine în propria viață

Rolul poetului aici e de a cugeta asupra ființei, în mod deosebit a existenței sale personale: emoțiile chircite în paturi supraetajate / la vârsta târzie a adolescenței / vechi cunoștințe devenite între timp colonii olandeze / invadandu-mi spațiile obscure

Versurile de final sunt în contradicție totală cu starea de emoție, e mai mult o stare de ,,boală,, : îngălbenindu-mi fața obrajii de atâta bucurie /câtă se află in jur

Primele două versuri sunt decupabile din poem, parcă ar fi un fel de concluzie, apoi versul următor: transformat peste noapte într-un poem, gândesc că ,,transformat,, ar putea avea două forme: transformat/ transformate

Vezi aici:invadandu-mi spațiile obscure - lipsește o căciuliță!
0
@razvan-rachieriuRR
razvan rachieriu
“Poemul cu servietă din piele” se plimbă pe esplanada cuvintelor policrome cu pașii gândurilor ce lasă urmele sensurilor impregnate pe pielea de beton.
“Peștișorul auriu” înoată în apa poeziei sub forma cuvintelor solzoase.
0
@lucaci-sorinLS
lucaci sorin
multumesc pt lectura si comentarii
versurile din final au aceeasi usoara ironie sesizata si in versurile \"ca și cum ai închide ochii preț de o clipă
făcând putină lumină în propriul tău creier
făcând puțină ordine în propria viață\", de fapt intregul poem este ironic
0
@lucaci-sorinLS
lucaci sorin
multumesc pt stea, uitasem din graba
0