și asta numești tu ninsoare?

o să-ți cumpăr o pereche nouă de ochelari din aceia cu rame cenușii

și dioptrii de rezervă

știu că de acolo de sus oamenii iți par mai degrabă mici cărăbuși cu pene

niște insecte pe care ai vrea să le strivești cu coada ochiului

pe sofa din bucătărie răsfoiești zilnic poze second hand după generatia anilor ‘90

și de la un timp încoace trecătorile cerului îți par mult prea înguste

așa era dragostea în ultima iarnă a mileniului trecut

un spectacol de pantomimă reflectat în lumina unui șemineu

câteva mișcări de dans în fața oglinzii de pe hol

doar ție îți plânge cerul pe umăr

doar ție ți se confesează iarna în paginile unei cărti necitite

doar pe tine te cheamă cineva dintre așternuturi

și ce rost mai are să strângem apa de ploaie pe care o adunăm în fiecare zi în oale de lut ars

în speranța că se va preface în apă de izvor și

ne va ajunge pentru câțiva ani

cerul ca un ins nevrotic când ne iubește când ne urăște

și asta numești tu ninsoare?