Fără titlu

Iernile copilariei nu ni le mai da nimeni inapoi. Poemul acesta mai mult ma intristeaza decat sa-mi aduca liniste sau cel putin o minima pace intelectuala dar poate ca autoarea asta a si urmarit - o privire lucida in plina aiurare felicitarda.
Si se scrie \"Trosnea\" nu cum ai scris tu. O fi licenta poetica?
Cu sentimente blonde, Dancus!

nici eu nu m-am simtit prea bine scriindu-l...acum, ca te-am intors pe dos si pe tine, parca incep sa-mi revin. :D

nici vorba de licenta, era un typo. multumesc de atentionare.

uneori te invidiez Adriana pentru modul în care jonglezi cuvintele, mi se pare mie că îți vin curgând, așa, ca o apă cuminte dar multă, nerăbdătoare, poezia ta are un farmec aparte, iar aceasta e chiar de stea
am să citez: orașul gemea sub bandajul luminilor/ moși crăciuni dolofani surâdeau / aș fi cumpărat o ninsoare cu toți banii rămași
s-o așez peste umerii morților

e de stele verzi, mai degraba...:)

e doar o incercare de a-mi exorciza dezolarea. multumesc pentru cuvintele generoase.

stai pe loc adriana, ai tu si citeva de stele verzi, dar cine nu le are, insa, sunt sinceră cand îți spun că-s puține
weekend plăcut

un poem fin ,inspirat,amestec de stiluri mestesugit
se simte sub nameti spuza cuvintelor înflacarate de suflul poeziei ,de vraja naturii si a cetatii în general
ah,brasovul...

***
n.b.aș fi cumpărat o ninsoare cu toți banii rămași ...s-o aprind lumânare-n fereastră

Într-adevăr, primul meu gând s-a dus la Villon. Am citit aici un poem frumos, dar foarte apăsător. Mie mi-a făcut loc într-un spațiu al strigătului lăuntric, cumva. Mi-a plăcut, ce mai. Remarc, o plecăciune pentru primele două versuri și pentru a doua strofă.
Numai bine,
Raul C.

intre timp, au ajuns si zapezile. ca o poveste care ti se spune cand ai incetat sa mai crezi in povesti.

va multumesc pentru semnul de lectura.