Ulcior

tu te simti bine? cred ca prea te-ai straduit sa pici in atelier. e catastrofal de prost textul. revino-t te rog, am nevoie de poeta care erai.

ec

sau, altfel spus, pe ce te bazezi, nene Iancule?

Eu nu cred că textul e catastrofal - din contră e foarte bine scris asemenea vechilor balade pur românești cu tentă profundă de regionalism, cu o coloratură specifică, cu o aromă de \"busuioc\", cu tentă religioasă și ușor onirică, comuniunea cu natura și romantismul descris cu amănunte superbe.

Felicitări Adriana!

Cu plăcerea lecturii,
Marius

Sigur, e mai greu pentru Ecaterina să înțeleagă, uneori, virtuțile magice ale unor ritmuri incantatorii. Totuși, parcă e prea stănescian acest ritm, îndeosebi în prima strofă (seamănă, cumva, cu \"Frunză verde de albastru\"), iar, în a doua, mai aproape de folclor. Deși, în general, cuvintele parcă s-ar ivi odată cu sensul, pe alocuri par căutate, din necesități prozodice. Doar o părere.

multumiri pentru lectura si ma bucur ca nu il considerati \"catastrofal\". :))
George Pasa, absolut corecta prima ta afirmatie; strofa aceea este mai apropiata de Nichita sau, nuantand, de acea parte a folclorului pe care a exploatat-o si Nicita.

dar eu astept inca, rabdatoare si cuminte, elaborata critica litearara a colegei noastre Ecaterina Bargan.

chiar mi-era dor de un martisor delicat, chiar exista zei ai lucrurilor mici, nu doar zmei epopeici si e bine sa reinventam si rima, cateodata, ca exercitiu de disciplina prozodica...

ecaterina, exista un autor agonia care se numeste doru emanuel iconar.are 15 ani si poate functiona ca model al comunicarii inteligente, sobre si elegante.iti recomand sa-l ai in vedere printre lecturile tale formative.
detest sa-ti reamintesc explicit si limpede ca varsta, genderul, temperamentul si constitutia nu sunt argumente ale dicteului automat emotional si nici ale decenzurarii socializarii in subsolul textelor.aici nu esti nici surioara, , nici copilul favorit al vreunui autor, decat daca ti se permite explicit si in alt spatiu decat cel destinat unei interactiuni mai elevate.
te rog, ia aminte

eu cred ca nichita scria cam de 7 ori mai bine. asta scuze da ti-o zic pe sleau cu 2 zile inainte de aniversare, dar asta e riscul poeziei. ne mai tragem de floace cind miroase a curent de-acela ca mioara ratacita, cum ii zice, popular.
sa o luam pe rind>
first: ai cele mai facile rime. daca nu pricepi termenul facil atunci ia-l drept uzat.
second: este nasol sa folosesti intr-o poezie expresia \"ma doare\" in felul in care ai facut-o tu. adica direct.
third: e ridicol sa afirmi \"ma doare trupul tau\". in ce modalitate te doare trupul meu, de ex.
fourth: \"și m-aș ninge m-aș așterne\" cliseu banal.
fiveth: mi-i rece la mina sa continui, ptr ca dintr-un motiv sau altul covorasul de sub mouse este ud si mi se raceste palma, plus ca am pielea sensibila.
sixth: credeam ca e o gluma textul asta. dar vad ca te iei in serios si ma intristez rau.
seventh: finalul e grozav de previzibil desi aduce un fel de finalitate, dar insudicienta ptr a salva intregul.
eith: de ce eu tre sa vin cu explicatii pe textul tau cind tu iti permiti sa nu... pe textul meu.
nineth: tu t-ai intitula volumul cu \"țipătul strivit sub clipă\". think about.

ce mi-a plăcut:

first: \"să îmi azi și totdeauna\".
second: poezie de Adriana Lisandru - adică autorul.
third: dar eu astept inca, rabdatoare si cuminte, elaborata critica litearara a colegei noastre Ecaterina Bargan. (și anume afirmația \"colegei noastre\", adică și a ta colega, lucru care mă onorează. sper că nu ți-am dezamăgit așteptarea. să nu mă dezamagesti nici tu.)

ec


|

eu nu ma reped la gatul nimanui, dar ar pricopsi poezica asta \"catastrofala\" cu o steluta mica si stralucitoare.

acolo, departe, in limanul vrajit al limbii romane, adri si-a copt merele cuvintelor si a furat o ramura de iedera cu rime

... zic si eu!:)

p.s. mi-a placut mai mult prima strofa

as pricopsi :)

multumiri.

Noemi, sunt incantata ca te-a bucurat \"martisorul\" asta ruginiu. :)

Adriana, un poem cizelat, plin de sensibilitate și încărcat de metafore. Până la urmă nu știu să se fi împroprietărit cineva cu melosul popular, nici chiar Nichita. În maniera în care Ecaterinca abordează textul, se pot desfința multe, chiar și poeziile clasice, dar cui ar folosi? Mi-a plăcut poemul. Cu amiciție,

E o oarecare influenta din Nichita,cum se spunea mai sus,dar nu,nu este o imitatie sau ceva de genul pentru ca stiti sa va impuneti stilul.Mi se pare un fel de joc,dar nu unul la care se rade,ci un joc tragic in care existenta este privita drept in fata.
Cu admiratie,
Diana Tugui

stiu si eu ce sa zic?
dupa unii...critici, ar trebui sa ma caut prin straturile de chihlimbar, pesemne. desi n-ar fi rau pentru ei sa afle ce frumuseti se pot ascunde in chihlimbare. :)

va multumesc pentru cuvinte.
si va astept oricand.

nu mi-e teamă ci mi-e frig
că DOAR numele ți-l strig...

așa continuă cuvintele poetei in mine (iertată-mi fie indrăzneala!)...
frumos poem, Adriana! dar, cred eu, nu e un poem de dragoste, ci mai degrabă un poem al absentei, al lutului ce(si) strigă... statornicia?...ca o săgeată (oare albastră?) la fel de singură precum inchipuirea țintei sale...

eu am citit textul acesta mai demult. si atunci si acu imi placu

imitație nichita stănescu de toată bafta. se pot scrie 1 la 10 minute pe rețetă. merge ca exerciți de adolescent căzut în freză după nini.

autoarea a scris o doină!

nicidecum inspirație din Nichita, că e prea departe, din câte se observă. o asimilare a lecturilor serioase din sus-menționatul autor ar fi făcut imposibilă scrierea unei astfel de tânguiri facile și aiuristice. singurele \"semnalmente\" stănesciene ar fi: \"să îmi azi și totdeauna\" și construcția primei strofe, după modelul \"foaie verde de albastru mă doare un cal măiastru\". altfel, repet, părerea mea e că avem în față un text folcloristic.

Buna dimineata. :)
Ioana Matei
ma bucur sa vad ca versurile mele au pornit alte versuri. multumesc de popas.

Alexandra Bogdan
Da, e o doina. dar felul in care ai spus-o suna a cap de acuzare. Este...asa grav, domnule procuror? Pot conta pe niste circumstante atenuante sau trebuie sa sper doar intr-o amnistie generala?
Cat despre a doua parte a comentariului tau, cea cu \"asimilarea insufucienta a lui Nicihta\", prefer sa nu dezvolt. :) desi nu ma pot intreba DE CE ar fi imperioasa ASIMILAREA unui poet si ar fi insuficienta lectura si intelegerea universului sau liric. Dar tema e prea ampla pentru a o dezvolta sub aceste tanguieli facile si aiuristice, sper ca esti de acord cu mine.
Oricum, binevenit comentariul tau. asemeni unui condoment picant. multumesc.

Dan Mihut
bine ai venit. E prima oara cand esti in pagina mea. Ma bucur de vizita asta. Si, daca nu cer prea mult, am o rugaminte: data viitoare cand treci strecoara-mi si mie pe sub usa \"reteta de scris poezii\". Habar n-aveam de existenta ei dar, uite, de aia-i bine sa participe romanu\' simtitor la atelierele literare. Aaaa...si poza lu\' Nini, daca nu uiti. :)

Dorin Cozan
Multumesc, colega. Pentru tine mai torn un ulcior.

la penultimul comentariu: condiment*.

primul text al acestei autoare care mi-a placut integral. Si fiindca este ce este si nu cred ca are nevoie de pareri suplimentare, ma limitez sa spun ca pentru ce mai era de spus noemi mi-a luat-o inainte.

ma bucur. sincer.

Adriana,
îmi place poezia ta românească. pentru că:
1. e prezentă o sensibilitate numai a noastră
2. rămâne ca un sunet de bucium sau nai în mine ritmul
3. e simplu să menții un singur mod de a scrie. e mai complicat să joci talentul și să atingi diferite tipuri de cititori

În general, am o problemă cu cei care încearcă să impună un model de poezie și cu cei care vorbesc foarte mult despre clișee. e clișeistic. :)

nu mi-e lut ci mi-este rouă
pâinea cărnii pe din două

vreau să văd cum ar reuși unii să construiască așa ceva.

deci,
îmi place mult de tot. ca și alte poezii ale tale

cu prietenie,
Angela

Adriana,

acest poem este de o sensibilitate extraordinară.Ai imagini frumoase și rime naturale, neforțate.

Felicitări !

merg in aceeasi directie cu parerile majoritare ale celorlati comentatori. un poem aparent facil, dar care denota prin insasi aceasta lejeritate maiestria autorului.

cu prietenie,
andrei t

nu stiu cat de facil sau cat de dificil este sa (mai) scrii pastrandu-te in liniile melosului popular.
cand am inceput textul, habar nu aveam ce va iesi.
e scris in urma cu o luna si ceva. dar imi amintesc bine ca m-am asezat in fata hartiei si ritmul s-a impus singur. si, da, cred ca uneori \"simtim in rima\", ca sa spun asa. :) cel putin, mie mi se mai intampla.

multumiri.

Poezie de dragoste e, așa cum spui, e o horă a inimii, un nai strigat de înțelepciunea sufletului...e scrisă cu semnele incipiente, fără termopane, macarale sau flori altoite...descopăr o poezie pe gustul sinelui meu, una care curge fără diguri și în a cărui altar nu trebuie făcute eforturi spre a o pătrunde...mulțumiri!

\"diguri\" mai exista si in poezia mea - cea de aici e o exceptie, insa mi-e draga, asa curgatoare si simpla cum este.
dar te invit sa le daramam impreuna, acolo unde ele vor fi. :)

multumesc pentru opinie si ma bucur ca ti-a placut.