Adrian A. Agheorghesei
Verificat@adrian-a-agheorghesei
Totul a fost sublim până am trecut - ilegal - frontiera prin sudul mamei, într-un șase cireșar, prin 1984. ...Copilăria, cu de toate și nimic, încă e valabilă marțea și-n toamnele cu soț. …Mama a vrut contabil, deci – liceu economic. O factură îmi poate scrânti iremediabil sinapsele și orgoliul.…
O combinație de Stănescu, Coșovei, Ivănescu, cu accente personale. Reușită, cum spuneam. Doar că nu e unitară, deci nu pot înțelege textul decât pe părți.
Pe textul:
„Portretul din cuvânt " de Cezar C. Viziniuck
Textul e bine scris, e vibrant, matuar si sustine cap-coada logica metaforei generale. E un stil neoromantic (daca ar fi sa-l situez cronologic), cu accente fenomenologice, dpdv al expresie filosofice, caci are si de asta. Exp: "cum am devenit tânără într-un trup minuscul și bătrân /
împachetând frumos aripile că nu se știe"
Autorul scrie textul, nu invers. Ceea ce, pentru mine, conteaza.
As mai spune, dar bine ar fi sa nu.
E bun!
Pe textul:
„dacă" de enea gela
RecomandatPe textul:
„te duminicesc" de Ottilia Ardeleanu
RecomandatRămân la părerea mea (de romantic) - nu ai talent. Dar nici tehnică a verisificațtiei. Ți se pare că o ai, prin experiență, dar nu o ai.
Pe textul:
„orașul nu adoarme niciodată" de Ștefan Petrea
Pe textul:
„ce altceva aș mai avea să-i mai spun" de Alina Manole
RecomandatDoru, mulțtumesc pentru comentariul general, dar și aplicat. Fac tot ce ține de mine. Restul e accident sau nepăsare. Lirică, evident.
Pe textul:
„Legenda ploilor de octombrie" de Adrian A. Agheorghesei
RecomandatNu e poezie. E romano-zie. Dacă simți precum boul de mine, intri în el (text) cu gumarii pănă la subsori, fără să știi că n-aveai nevoie de intrare.
E text old school, de ăla care se joacă cu răbdarea.
Mie-mi plac astea - vulnerabilitățile de oțtel.
Bun!
Ura și la gară!Ț
Pe textul:
„telefonul din sufragerie" de Doru Mihail
RecomandatPoezia? Ceva necesar, dar atăt de neimportant... Scriu rar, public și mai rar. Din frică de mizerie. Anxietatea axiologică - na, ca să sun erudit. Nu-mi place să pun prea nare preț pe ceva pe care nimeni nu pune preț, dar pentru mine e fără preț (sper c-am sunat a la Cheloo). Devin prea vulnerabil. Unii mă și laudă pentru asta. Eu nu. Tata, de exemplu, m-ar rupe-n bătaie dac-ar ști că măsor cuvintele. Vai, vai, ce lirică-n piept mi-aș lua!
Mulțumesc pentru!
Enea, am încercat și încă o fac - prozaism ca instrument liric. Și fără alte grețuri lirice.
Mulțumesc!
Pe textul:
„Legenda ploilor de octombrie" de Adrian A. Agheorghesei
RecomandatPe textul:
„Auroportret" de Ștefan Petrea
"numai pământ
să aibă-n el,
și-un peticel de cer
[...]
chiar de va fi întunecat
de lespezile care între timp se vor suda,
o floare,
să o simt crescând
din carne și oscioare" - frumos.
Pe textul:
„Nu-Ți mai cer" de ILIE GRIGORE
Cu simpatie.
Pe textul:
„Ne-am întâlnit " de Manolescu Gorun
Cu prietenie, vă salut!
Pe textul:
„Ne-am întâlnit " de Manolescu Gorun
Pe textul:
„pe apa neagră și calmă" de Leonard Ancuta
Recomand silepsa.
Pe textul:
„moartea" de Stanica Ilie Viorel
Pe textul:
„pândind ultima clipă" de Stanica Ilie Viorel
Pe textul:
„Intermezzo" de Nincu Mircea
Poate acest comentariu te va supăra. Pe termen scurt.
Pe termen lung, o să prindă bine: ce incerci tu se încerca în anii 2000 - prozopoezm. Dă-l încolo! Poţi mai mult.
Pe textul:
„Cuvinte gastronomice" de Ottilia Ardeleanu
"tata a fost morar și fiind unul care se respecta mi-a arătat toate morile" - acest vers trebuia să fie poem dezvoltat, nu vers. Mere, coş...
Pe textul:
„inima mea ca o piatră de moară legată de gît" de Leonard Ancuta
După aia, se simt lipiturile. Ai prea multe poezii într-o poezie. Taie-le! Altfel, devin plângeri.
Pe textul:
„inima mea ca o piatră de moară legată de gît" de Leonard Ancuta
onule, dpmdv, tu eşti poet. Dar nu deodată, nu continuu, şi nci pe rând.
Nu ştiu cum să spun... Cred că ţi-am mai spus - ori pui prea multe mere bune în acelaşi coş, ori prea multe bune coşuri în aceleaşi mere.
Şcrii prea mult, publici prea des, te cerţi prea lung. Fii mai blând.
Te salut şi asta e.
Pe textul:
„mă tot gîndesc ce-i cu iubirea" de Leonard Ancuta
