Adrian A. Agheorghesei
Verificat@adrian-a-agheorghesei
Totul a fost sublim până am trecut - ilegal - frontiera prin sudul mamei, într-un șase cireșar, prin 1984. ...Copilăria, cu de toate și nimic, încă e valabilă marțea și-n toamnele cu soț. …Mama a vrut contabil, deci – liceu economic. O factură îmi poate scrânti iremediabil sinapsele și orgoliul.…
Emilian, recunosc: nici mie nu-mi place abordarea tematică. Dar, așa cum ai observat, miza a fost alta, deci scap tura asta. Mulțam!
Pe textul:
„Poetul moare gratis" de Adrian A. Agheorghesei
RecomandatAcest text, din perspectiva mea, e un blagianism deșirat și degerat, cu ceva mănuși de Labiș. Greșsesc prea mult? Dacă da, prezint scuze. Plus de asta, în cel mai bun caz, textul e o serie de micropoeme de imagine, un soi de haiku. Sub nicio formă nu e text de sine.
Nu cred că ajută sensului poetic dacă scrieți cu majusculă "luna/ soare". Nu capătă valoare mai mare cuvintele de sine stătătoare. Nici Eminescu nu a reușit sa-și numească volumul "Lumini de lună"...
Pe textul:
„Încoronare" de Nincu Mircea
O alegorie originală. Puternică. Fain text.
Pe textul:
„Gavri’EL" de Gabriel Nicolae Mihăilă
Recomandat"Chiar dacă porți nu mai rămân
Deschise și e totu-n van,
Sunt pe destinul meu stăpân
Și peste suflet - căpitan - "porti nu mai raman... deschise". Nu merge sa treci dintr-un vers in altul, distrugi versul de sine statator. Plus de asta, nu cred ca surprinzi, poetic, ideea "portii", si nici muzicalitatea textului original. Uite cum am tradus eu ultiuma strofa:
"Oricât e-ngustul porții grele,
oricât supliciul e de greu,
eu sunt stăpânul sorții mele,
pe sufletu-mi cârmaci sunt eu".
Am spus "carmaci" pt ca surprinde mai mult ideea de "capitan" = a conduce, a dirija, a fi constient de sine, a avea de ales. Mi se pare mai in spiritul textului.
Cum ti se pare?
Pe textul:
„Invinctus (de William Ernest Henley)" de Cristian Vasiliu
Ai două versuri pe care mi-e ciudă. Nu le scriu, ca să recidivezi.
Singurul lucru la care aș renunța este paranteza = (în aparență). Aș lăsa cititorului această ipoteză.
Un psalm atăt de personal, încât devine valoros.
Bun!
Pe textul:
„un fel de schiță pentru" de George Pașa
O combinație de Stănescu, Coșovei, Ivănescu, cu accente personale. Reușită, cum spuneam. Doar că nu e unitară, deci nu pot înțelege textul decât pe părți.
Pe textul:
„Portretul din cuvânt " de Cezar C. Viziniuck
Textul e bine scris, e vibrant, matuar si sustine cap-coada logica metaforei generale. E un stil neoromantic (daca ar fi sa-l situez cronologic), cu accente fenomenologice, dpdv al expresie filosofice, caci are si de asta. Exp: "cum am devenit tânără într-un trup minuscul și bătrân /
împachetând frumos aripile că nu se știe"
Autorul scrie textul, nu invers. Ceea ce, pentru mine, conteaza.
As mai spune, dar bine ar fi sa nu.
E bun!
Pe textul:
„dacă" de enea gela
RecomandatPe textul:
„te duminicesc" de Ottilia Ardeleanu
RecomandatRămân la părerea mea (de romantic) - nu ai talent. Dar nici tehnică a verisificațtiei. Ți se pare că o ai, prin experiență, dar nu o ai.
Pe textul:
„orașul nu adoarme niciodată" de Ștefan Petrea
Pe textul:
„ce altceva aș mai avea să-i mai spun" de Alina Manole
RecomandatDoru, mulțtumesc pentru comentariul general, dar și aplicat. Fac tot ce ține de mine. Restul e accident sau nepăsare. Lirică, evident.
Pe textul:
„Legenda ploilor de octombrie" de Adrian A. Agheorghesei
RecomandatNu e poezie. E romano-zie. Dacă simți precum boul de mine, intri în el (text) cu gumarii pănă la subsori, fără să știi că n-aveai nevoie de intrare.
E text old school, de ăla care se joacă cu răbdarea.
Mie-mi plac astea - vulnerabilitățile de oțtel.
Bun!
Ura și la gară!Ț
Pe textul:
„telefonul din sufragerie" de Doru Mihail
RecomandatPoezia? Ceva necesar, dar atăt de neimportant... Scriu rar, public și mai rar. Din frică de mizerie. Anxietatea axiologică - na, ca să sun erudit. Nu-mi place să pun prea nare preț pe ceva pe care nimeni nu pune preț, dar pentru mine e fără preț (sper c-am sunat a la Cheloo). Devin prea vulnerabil. Unii mă și laudă pentru asta. Eu nu. Tata, de exemplu, m-ar rupe-n bătaie dac-ar ști că măsor cuvintele. Vai, vai, ce lirică-n piept mi-aș lua!
Mulțumesc pentru!
Enea, am încercat și încă o fac - prozaism ca instrument liric. Și fără alte grețuri lirice.
Mulțumesc!
Pe textul:
„Legenda ploilor de octombrie" de Adrian A. Agheorghesei
RecomandatPe textul:
„Auroportret" de Ștefan Petrea
"numai pământ
să aibă-n el,
și-un peticel de cer
[...]
chiar de va fi întunecat
de lespezile care între timp se vor suda,
o floare,
să o simt crescând
din carne și oscioare" - frumos.
Pe textul:
„Nu-Ți mai cer" de ILIE GRIGORE
Cu simpatie.
Pe textul:
„Ne-am întâlnit " de Manolescu Gorun
Cu prietenie, vă salut!
Pe textul:
„Ne-am întâlnit " de Manolescu Gorun
Pe textul:
„pe apa neagră și calmă" de Leonard Ancuta
Recomand silepsa.
Pe textul:
„moartea" de Stanica Ilie Viorel
