Sari la conținutul principal
Poezie.ro
@ottilia-ardeleanuOA
Ottilia Ardeleanu
@ottilia-ardeleanu
Poezie

te duminicesc

1 min lectură·
Mediu
adaugă-ți ruga lângă a mea
fii drumul pe care merg spășit
nu uita iubescul pe noptieră
ia-l cu tine nu se știe când ți-l cer
să mă șterg la ochi
ia-mi durerea asta și spal-o în nouă ape
cică e bine pentru apoi
numără pașii spre ziuă
întinde-mi ștergarul de cer să las cafeaua
în aburi cu soare de octombrie
alcătuiește-mă din ceea ce am lăsat
peste noapte în așternut
duminicește-mă și tu
cu noaptea-n cap
visele se sting pe buza dimineții
scoate-mi apele din fântâni
la răscruci sunt doruri
împarte-mi inima
uite cana asta cu buza în jos
umple-o cu Dumnezeu
și dă-mi să mă satur
0136
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
107
Citire
1 min
Versuri
21
Actualizat

Cum sa citezi

Ottilia Ardeleanu. “te duminicesc.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ottilia-ardeleanu/poezie/14195096/te-duminicesc

Comentarii (13)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@razvan-rachieriuRR
razvan rachieriu
Să revărsăm “cana” “umplută cu Dumnezeu” în suflet, căci acesta resuscitează “visele stinse” şi ne ajustează traseul destinal astfel încât să aibă ca destinație finală divinul.
0
@stefan-petreaȘP
Ștefan Petrea✓
ai și aici un poem de zile mari...
Felicitări!
0
@ottilia-ardeleanuOA
Ottilia Ardeleanu
vă mulțumesc pentru lectură și semne.
0
@erika-eugenia-kellerEK
Distincție acordată
Erika Eugenia Keller
E un poem cu care rezonez mult. Poemul tău, Ottillia, curge ca o rugă spusă pe șoptite, între iubire și credință. E ceva foarte duios și cald în felul în care aduci divinitatea în gesturile simple precum: o cană, o noptieră, un ștergar, cafeaua de dimineață. Totul. Chiar totul devine ritual: iubirea, durerea,
trezirea. Ai o duioșie totuși ferma în versuri, o smerenie care nu se plânge, ci se oferă adica „alcătuiește-mă din ceea ce am lăsat peste noapte în așternut” e o frază care pare rostită de cineva care știe atât de bine cât de fragil e omul și totuși îl iartă. Iar finalul „umple-o cu Dumnezeu / și dă-mi să mă
satur”... e precum o rugă a
setei, a nevoii de sens.
Nu e o poezie care cere, ci care
primește lumea, o transformă în
tăcere și recunoștință. Are
sinceritatea unei duminici fără
fast, în care totul se închină
prin gestul firesc al trăirii. Duminică respir mai adanc. Mulțumesc!
0
@ottilia-ardeleanuOA
Ottilia Ardeleanu
onorată de cuvinte și aprecieri, dragă Erika. Mulțumesc mult.
0
@paul-pietraruPP
Paul Pietraru
Câtă iubire am găsit în acest poem! Dublă iubire, PreaIubitul și iubitul, El și el, amestec de ritualuri cu îndeletniciri, de gesturi comune cu gesturi duminicești, de fapt o singură mare iubire, Viața, cu toate ale ei. Dorurile destăinuite și tăinuite în fântânile din răscrucile drumurilor pier în zorii duminicii - a câta, după, Întâlnirii fiindu-i de ajuns să se întâmple doar o cană plină până-n inimă cu Dumnezeu. Încep să iubesc poezia tot mai mult. Tare frumos!
0
@ottilia-ardeleanuOA
Ottilia Ardeleanu
delicat!Dumnezeu sigur lucrează prin noi! Mulțumesc, domnule Paul Pietraru.
0
@adrian-a-agheorgheseiAA
Adrian A. Agheorghesei
Te rog să nu te superi, dar mi se pare o poetizare de zile mari. O adunătură de maxime religioase abia-abia strunite de gramatică. Textul este formulaic, e sterp, e stăngaci, e vechi, e mecanic, e de o înțelepciune soră cu retorica nucilor. Țipă din toate mădularele că este Poezie. E-mbrăcat (textul) în preot și dă cu tămâie de zen. Eu credeam că ai început să scrii serios, credibil.
0
@ottilia-ardeleanuOA
Ottilia Ardeleanu
asta e ce credeai, asta e ce scriu. Nu mă rușinez. Sincer. Nu scriu de azi, nici de ieri și mai ales scriu de un mâine cu toată certitudinea.
Ți se pare că scriu neserios?
0
@nincu-mirceaNM
Nincu Mircea
Oricare rană doare numai atunci când o atingi. Când pui degetul în ea și îi simți suferința. Aceasta cred eu că ar trebui să fie definiția poeziei. Am citit cu plăcere și, faptul că poemul d-vs mi-a trezit această meditație, consider că este distinct.
0
@ottilia-ardeleanuOA
Ottilia Ardeleanu
Mircea Nincu, vă mulțumesc pentru cuvinte. Sunt onorată!
0
AI
Alina Ilovan
,,Iubescul" de pe noptieră mi se pare o imagine frapantă, abstractul se materializează, devine un obiect comun, unul cu care te poți șterge la ochi, ceva ce poate fi folosit și pentru purificarea trupului, nu doar a sufletului.
Apoi, ,,cana cu buza în jos" imaginea banală a unui obiect casnic spălat și pus la uscat mi se pare, de asemenea, surprinzătoare, fiind inversul ,,iubescului". Cana se abstractizează, devine interiorul pregătit pentru a-l primi pe Dumnezeu.
Nu știu dacă interpretările sunt corecte, dar îmi place poezia și felul în care reușiți să folosiți obiectele comune pentru a surprinde semnificații adânci sau felul în care imaterialul se concretizează. Felicitări!
0
@ottilia-ardeleanuOA
Ottilia Ardeleanu
sigur că fiecare obiect și felul în care este definit, așezat, întâmpinat... reprezintă o idee. Mă bucur că ai trecut și că impresiile tale de lectură sunt cele cuvenite unui astfel de discurs. Mulțumesc.
0