Alina Ilovan

Scroll, scroll, scroll - sute, mii, milioane de pagini în pieptul tău a crescut o inimă de tinichea în care ticăie sute de emoticoane, note pe cartonul unui

Le simți atârnând greu de ramurile gândului Până ce mâna nevăzută se întinde, storcându-le nectarul — forma rămâne atârnată, ușoară, ca un puf desprins din aripa unui pui ce exersează

Pune un gând pe acest taler — un gând voi pune eu. Ochi în ochi, vom privi tăcuți dansul descentrat al balanței. Îi vom asculta scârțăitul fad, ca o oftare mută între două lumi, și

Turnați tot rogvaiv-ul în acest potir. Îl voi sorbi până la ultimul strop — apoi vă voi mulțumi și voi pleca în lume să-mi împrăștii culorile. Fericiți vor fi cei pe care îi va

Mi-am scris visurile pe nisip, am sperat că apa le va întări forma, dar, trădătoarea, a ales să măture literele ca pe niște firimituri de prisos. Privesc particulele fine și realizez că valul

Cerul își deschide ochiul roșu-alene, nemișcarea lumii o contemplă-uimit; Aruncă o geană prin perdeaua rară: mii de ochi privesc ochiul arhetip. Globuri translucide culcă firul

Simt miros de sarmale, bunico, cu varză acră și aromă de cimbrișor de câmp. Degetele tale-acum se încarnează, înfășând dibace în cearceaf verzui miezul ce se strânge și se compactează sub

Copacul descărnat își contemplă coroana: pare că rădăcinile i-au crescut în sus; Întinde ghearele răsfirate spre cerul de-un albastru dus, dorindu-și să soarbă ultima suflare ce pâlpâie-n

Ia și tu niște stropi căzuți din cascada asta de cuvinte, poate o bucată de rouă; construiește un discurs dichisit, dacă pui o ghirlandă la gâtul formei, miezul chiar nu contează. Cuvântul e

Porți în tine memoria primordială. Nu te poți rupe de dureri, de pietre, de rugi, de răstigniri, de natura întipărită grav în inima a zeci de generații care s-au succedat, care se vor

Omuleț din gheme Ghem de lumină, cu privire lină, ai pătruns în lume ca să răspândești suflare divină, bucurie plină.(1) Ghem de bucurie, privire zglobie,

Tăcere spartă: Salut! Ce mai faci? Cum îți mai e? Cuvinte irosite, rostogolite de-a dura, cuvinte fără scop, niște oase aruncate unui câine flămând... cuvinte goale, ce zdrăngănesc în

Octombrie Galben de speranță, rază-ncălzitoare, fiecare frunză zâmbește sub soare. Octombrie — roșu-sângeriu sau cărămiziu, îți pătrunde-n suflet, făcându-l mai viu. Octombrie verde,