Poezie

Unde ne mai ținem visurile?

1 min lectură·6 noiembrie 2025

Mediu

Mi-am scris visurile pe nisip,

am sperat că apa le va întări forma,

dar, trădătoarea, a ales să măture literele

ca pe niște firimituri de prisos.

Privesc particulele fine

și realizez că valul nu a săpat adânc

în ele —

le-a șters doar conturul,

nu și existența.

Am luat doi, trei nori albicioși;

i-am modelat după chipul visurilor mele,

însă s-au împrăștiat

cum se risipește ceața

în diminețile de vară,

iar visurile mele au dispărut.

Le simt acum

în fiecare picătură de ploaie,

în fiecare mugur de frunză

care s-a hrănit

din sufletul norilor.

În stâncă mi-am sculptat visurile —

voiam să le ating,

să nu le poată nimeni contesta existența.

Le puteam pipăi acum,

dar nu le mai puteam înțelege.

00161

Alina Ilovan. “Unde ne mai ținem visurile?.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/alina-ilovan/poezie/14195570/unde-ne-mai-tinem-visurile

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.