Tăcere spartă

un lucru. Nu te grăbi să repostezi textul până nu îți este aprobat de un editor!
Puțină răbdare!

Versurile acestea: „Nimeni nu are timp de răspunsuri,/ nimeni nu pune întrebări” seamănă cu acelea din „Am zărit lumină...” de M. Sorescu, adică „Nu am timp de răspunsuri,/ Abia dacă am timp să pun întrebări”. Sigur, nu se spune același lucru. Poate că nici nu este intertext, doar o simplă coincidență.
Mi se pare un text modest, dar poate că este doar impresia mea.

Mulțumesc pentru feedback!
Ideea centrală ar fi golirea de conținut a comunicării, transformarea acesteia în șabloane care nu mai înseamnă nimic, întrebările devin retorice, simple formalități. Se preferă tăcerea în locul lor, însă aceasta este pângărită (spartă). Este regretul pentru pierderea empatiei și a adevăratei interacțiuni umane. La un moment dat, ajungi să te conformezi, să nu mai răspunzi cu
adevarat, folosind, la rândul tău, șabloane, întrucât înțelegi că nimănui nu-i pasă cu adevărat de răspunsuri. Cam despre asta ar vrea să fie textul, pe scurt.
Într-adevăr, domnule George Pașa, îmi e dragă opera lui Marin Sorescu, însă nu mă gândeam la acea poezie când am scris. Am remarcat asemănarea după prima lectură, dar textul meu vorbește despre altceva,contextul e altul, așa că nu am considerat necesar să intervin pentru a modifica.
Sunt primele poezii pe care le scriu și am vrut să aflu dacă e un început bun.
Vă mulțumesc amândurora!

Ottilia Ardeleanu, am repostat, deoarece nu știam cum funcționează pagina. La un moment dat, am avut impresia că s-a blocat.Mulțumesc pentru lămuriri!

nu cred că trebuie să tot modifici textul. La fiecare modificare trebuie reverificat/reaprobat.
Dacă continui, textul va rămâne ascuns.
Sper că ai înțeles.

Îmi mai vin idei între timp, dar aveți dreptate. Voi publica doar după ce le voi revizui.

N-ar strica să puneți câteva date la biografie. De acum puteți comenta fără aprobarea editorilor.

“Cuvintele” au forță transformațională, dacă sunt pozitive conturează o viață ce asimilează favorabilul benefic, însă dacă sunt negative pot schița non-starea de bine, astfel că cuvintele descriind superfluul nu au efectele pozitive pe care le generează cuvintele esențiale, exponențiale şi definitorii.