Tic-tac digital
Scroll, scroll, scroll - sute, mii, milioane de pagini în pieptul tău a crescut o inimă de tinichea în care ticăie sute de emoticoane, note pe cartonul unui
Distilarea cuvintelor
Le simți atârnând greu de ramurile gândului Până ce mâna nevăzută se întinde, storcându-le nectarul — forma rămâne atârnată, ușoară, ca un puf desprins din aripa unui pui ce exersează
În balanță
Pune un gând pe acest taler — un gând voi pune eu. Ochi în ochi, vom privi tăcuți dansul descentrat al balanței. Îi vom asculta scârțăitul fad, ca o oftare mută între două lumi, și
Dați-mi să beau sufletul curcubeului!
Turnați tot rogvaiv-ul în acest potir. Îl voi sorbi până la ultimul strop — apoi vă voi mulțumi și voi pleca în lume să-mi împrăștii culorile. Fericiți vor fi cei pe care îi va
Unde ne mai ținem visurile?
Mi-am scris visurile pe nisip, am sperat că apa le va întări forma, dar, trădătoarea, a ales să măture literele ca pe niște firimituri de prisos. Privesc particulele fine și realizez că valul
Răsărit
Cerul își deschide ochiul roșu-alene, nemișcarea lumii o contemplă-uimit; Aruncă o geană prin perdeaua rară: mii de ochi privesc ochiul arhetip. Globuri translucide culcă firul
Miros de sarmale
Simt miros de sarmale, bunico, cu varză acră și aromă de cimbrișor de câmp. Degetele tale-acum se încarnează, înfășând dibace în cearceaf verzui miezul ce se strânge și se compactează sub
Șoapte de apus
Copacul descărnat își contemplă coroana: pare că rădăcinile i-au crescut în sus; Întinde ghearele răsfirate spre cerul de-un albastru dus, dorindu-și să soarbă ultima suflare ce pâlpâie-n
Templul memoriei
Porți în tine memoria primordială. Nu te poți rupe de dureri, de pietre, de rugi, de răstigniri, de natura întipărită grav în inima a zeci de generații care s-au succedat, care se vor
Omuleț din gheme
Omuleț din gheme Ghem de lumină, cu privire lină, ai pătruns în lume ca să răspândești suflare divină, bucurie plină.(1) Ghem de bucurie, privire zglobie,
Tăcere spartă
Tăcere spartă: Salut! Ce mai faci? Cum îți mai e? Cuvinte irosite, rostogolite de-a dura, cuvinte fără scop, niște oase aruncate unui câine flămând... cuvinte goale, ce zdrăngănesc în
Octombrie
Octombrie Galben de speranță, rază-ncălzitoare, fiecare frunză zâmbește sub soare. Octombrie — roșu-sângeriu sau cărămiziu, îți pătrunde-n suflet, făcându-l mai viu. Octombrie verde,
