Poezie
orașul nu adoarme niciodată
1 min lectură·
Mediu
orașul nu adoarme niciodată,
pe străzi în noapte-i zvon de curve dulci
ce miezu-și dau pe-un zlot la om ca plată
cu ele prin unghere să te culci.
orașul patimile își arată
în noapte pe neadormite cruci -
orașul nu adoarme niciodată,
pe străzi în noapte-i zvon de curve dulci.
ard felinare, luna e ciudată
și stelele cu greu în văz le-aduci
că cerul poartă ca de orb peruci -
în sfera zarvei, adâncind pe toată,
orașul nu adoarme niciodată.
07571
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ștefan Petrea
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 80
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 13
- Actualizat
Cum sa citezi
Ștefan Petrea. “orașul nu adoarme niciodată.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stefan-petrea/poezie/14195101/orasul-nu-adoarme-niciodataComentarii (7)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
“Oraşul” e pe măsura locuitorilor lui, dimensiunea sa e direct proporțională cu dimensiunile existențiale ale oamenilor ce locuiesc în el, aşa cum locuiesc cuvintele poetice în poezie.
0
mulțumesc de disecție...
0
dar aici locuiesc cuvintele poetice?
Și e oare poezie?
Și e oare poezie?
0
Această poezie nu doar descrie un oraș, ci îl simte, îl trăiește. E un poem care se citește cu ochii larg deschiși, ca și cum ai privi pe fereastră la ora 3 dimineața, când orașul pare că respiră altfel.
0
îți mulțumesc de cuvinte!
0
E o pastișă slabă, un remix macedonski-bacovia-minulescu fără pic de personalitate.
Rămân la părerea mea (de romantic) - nu ai talent. Dar nici tehnică a verisificațtiei. Ți se pare că o ai, prin experiență, dar nu o ai.
Rămân la părerea mea (de romantic) - nu ai talent. Dar nici tehnică a verisificațtiei. Ți se pare că o ai, prin experiență, dar nu o ai.
0
de ce ești atât de plin de venin?
0
