Adina Ungur

Reîntors cu emoții pe scena Operei din Cluj-Napoca, la „Traviata” de Giuseppe Verdi, într-un spectacol extraordinar, baritonul George Petean, solist al Operei din Hamburg a fost primit cu aplauze și

zi de marți și de spovadă e asta când i-am văzut picioarele pruncului în brațele maicii și nimic mai mult nu m-am mișcat înainte în biserică și nici înapoi, am stat acolo unde cerșetorul mă

ți-a ieșit taina din mormânt și m-a lovit în țeastă cu ascuțișul ei de buzdugan m-am prăvălit am zăcut de la mine până la cer am iertat niciodată nu-mi va mai fi altceva decât dor și

în noaptea de bobotează am dormit pe sărite m-am tot trezit și m-am rugat aproape de fiecare dată la dumnezeu am deschis cuptorul și din ruladă mi-a căzut între palme un bărbat nu erai tu, apoi

[Se dedică vechilor colegi de cenaclu, intâlirile de acum 10 ani: Victor Þarină, Laurențiu Mihăileanu, Lucian Pop, Adrian Grănescu, Emil Mircea Neșiu, Ion Cristofor, Maria Pal, Ioan Viorel Bădică (in

chiar și mamă ți-aș fi iubitule deși, cum nu mi s-a mai întâmplat mi-e o frică teribilă să nasc. apoi am umbla pe o cocoașă de cămilă te-aș duce pe dealurile mele tu mi-ai povesti despre cum

trecea acest elefant supradimensionat cu picioarele lui butucănoase peste plapuma de pământ sub care ne împărțeam unul altuia trupurile eram în vremea regăsirii, unde tu te pliai pe mine iar eu îți

câteodată când stau pe spate mi se întind mâinile îmi rămân în aer suspendate ca ale marionetei prinsă în rastelul din beci și mă ridic pe vârfuri de picioare când pleci în fântâna cu apă și visele

când îmi citesc poemele cu tine tonul devine grav și se face o liniște monumentală pielea mea uscată de catifea aproape crapă aproape că ieși prin pori, dinăuntru dar mă abțin, stăpânesc un fel

când venea cu deznădejde când venea cu hainele de noapte și ochii ei scânteietori vicleană sigură de sine când îmi dădea târcoale și pielea mea deja se albise când mai era puțin până

Radioul, o veche iubire a mea, pe care am abandonat-o acum aproape 5 ani, fără să mă mai uit înapoi, este ceva ce nu mai face parte din viața mea. Pur și simplu nu mai ascult radioul, deși tata mi-a

Am primit un apel prin mail și m-am oferit să îl fac public, poate în felul acesta îl pot ajuta pe Mihail Tănase. APEL Sunt un tânăr imobilizat într-un scaun cu rotile, autor a 14 volume: roman,

te-am văzut, aveai o geantă mare petrecută peste umeri fața nerasă, o șapcă, o haină de stofă și un chip mai mult decât plictisit, treceai cu mersul pe care ți l-am urmărit până în cel mai

coborând de pe strada cea înaltă a orașului meu mâinile probabil nemânuite începuseră să tragă, ieri, de mine când am ajuns la poale ne-am rățoit unii la alții care dintre noi este mai

tu ai tot, ai gesturi ce rămân inscripționațe pe pământ și pe ape, ești iubit dumnezeiește, iar chipul tău întinerește, câte șapte ani o dată, când îți sunt aproape, fericitul meu tu ai și

bat cuie i le bat de cap, de mâini și țipă mogâldeața și îi bat una peste gură până tace pur și simplu astăzi, uită-te pe calendar dacă vrei e ziua în care a venit rândul bătăii în cuie nici măcar nu

eu nu pot fi din carne întotdeauna am urât roșul când am șters de pe buze sângele din care m-am născut am început să urăsc până la disperare culoarea aceasta înghițind în coloși durerea și

Mă întreb de multă vreme, însă voi cola data de azi, 24 noiembrie, 2007 întrebării: Care dintre nefericiți sunt mai nefericiți? Cei care au cunoscut fericirea, dar nu au acces la ea sau cei care