Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

mimă. fântână și caier

1 min lectură·
Mediu
câteodată când stau pe spate
mi se întind mâinile îmi rămân în aer suspendate
ca ale marionetei prinsă în rastelul din beci
și mă ridic pe vârfuri de picioare când pleci

în fântâna cu apă și visele secate
cad găleți de lacrimi lepădate

câteodată când stau pe coate
mi se deschid cărări din frunte sus-departe
singurătatea e un castel de cleștar și lemn
în care înveți că tăcerea e un strigăt demn

timpul din palme pe care mi-l caier
îl dau pe spate
și fac loc cuvintelor ce rămân în aer
preaașteptate



\"Photobucket\"
045.209
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
92
Citire
1 min
Versuri
14
Actualizat

Cum sa citezi

Adina Ungur. “mimă. fântână și caier.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/adina-ungur/poezie/1760798/mima-fantana-si-caier

Comentarii (4)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@ecaterina-stefanEcaterina Ștefan
un spațiu electrizat între voi cît timp te ridici pe vîrfuri cînd pleacă. transmite multă emoție momentul. ca dintr-o inerție. începi poemul cu o stare relaxantă care condiționează o anume absență a viselor de mai tîrziu. adîncimea durerii. continuitate interesantă a gîndurilor din frunte și transcederea fină între pereții castelului. cumva paradoxal. strigătul mut. aerul static nu strică dinamica. de parcă trupul tău ar fi nucleul, de fapt sufletul, dar mă refer la schimbare pozițiilor. ca niște secvențe de film. finalul rezervă spațiu vastității cuvintelor care-s destul de simple în realitate. cred că e un titlu potrivit, dacă de raportat conținutului.
0
@petrut-parvescuPPPetruț Pârvescu
Adina,
frumos acest poem de dragoste si preaașteptate. o constructie in etape, pe tablouri in mainile dibace ale unui regizor detasat. un spatiu desns, intim, deschis dialogurilor... feicitari!
sugestie:
- in versul/mi se deschid cărări din frunte sus-departe/fara/departe
- si in versul:în care înveți că tăcerea e un strigăt demn/fara/demn
a fost, doar, o parere...
cu prietenie,
0
@nicolae-popaNPNicolae Popa
Adina,
Poemul tău îmi sugerează că tăcerea fîntîinilor, în care cad lepădate căldări de lacrimi (ale noastre și ale mamelor noastre), e un strigăt demn! Mulțam și pentru poză! Într-adevăr, e un caier pe care cineva îl doarce de la crucea din cer pînă în adîncul pămîntului! Amețitor!

Sărbători fericite!
0
@adina-ungurAUAdina Ungur
Ecaterina, ce frumos mi-ai spus tu despre poezie! Nici nu credeam că se va opri cineva la ea. Mulțumesc frumos pentru opinie și trecere! La mulți ani!

Petruț, mulțumesc de trecere și sugestie! Di păcate, nu pot renunța la ce-mi spui, acelea pentru mine sunt cele mai importante cuvinte din poezie. Dacă te uiți în profil vei găsi că sus-departe e o parte din crezul meu, iar strigătul demn al singurătății, iarăși e ceva ce face parte din mine, nu am cum. Sigur, părerile și sugestiile sunt binevenite oricând și dacă ele concordă și cu ceea ce semnifică al textului conținut, operez în text. Aici, nu pot. Mulțumesc, la mulți ani!


Nicolae, mă bucur că ai observat legătura fotografiei cu textul, exact așa este, cum spui! Și eu îți mulțumesc de cuvinte și adăstare și că în general nu eziți să citești și să spui. La mulți ani!

0