Poezie
Vis șamanic
repostată, se dedică poeților clujeni de la \"Cercul de joi\", intalnirile de acum 10 ani
1 min lectură·
Mediu
[Se dedică vechilor colegi de cenaclu, intâlirile de acum 10 ani: Victor Þarină, Laurențiu Mihăileanu, Lucian Pop, Adrian Grănescu, Emil Mircea Neșiu, Ion Cristofor, Maria Pal, Ioan Viorel Bădică (in memoria), Horea Muntenuș, dar și Hannei Bota, Marcel Mureșeanu, Flavia Teoc, Daniela Gifu, Dinu Virgil Ureche, Francois Breda, Mircea Petean, Adrian Þion, Dorin Mureșan cu îndemnul și în speranța de a ne face prezenți în continuare în locuri de frunte, cu poezia sau literatura Clujului nostru!]
Mă fură, mă zboară cu ei
cocorii cu aripi de fier.
Îmi aduc și copacul în cer
trec dincolo de efemer.
Vorbesc cu nori
și cu zei,
prin aura ochiului trei.
Trec și prin lumea a patra,
iradiind
vin cu piatra
s-ajung printre semenii mei.
Dar nu-mi amintesc de cocori,
de ce-am adus dintre nori.
Aud cum vorbesc porumbei,
înțeleg ce-și spun între ei!
Incep să percep vechiul zbor:
învăț să devin mai ușor
s-aduc minuni alor mei
prin aura ochiului trei!
[Adina Ungur, \"Petale de zăpadă\",
Editura Mușatinii, Suceava, 2000]
________________________________
Mă fură, mă zboară cu ei
cocorii cu aripi de fier.
Îmi aduc și copacul în cer
trec dincolo de efemer.
Vorbesc cu nori
și cu zei,
prin aura ochiului trei.
Trec și prin lumea a patra,
iradiind
vin cu piatra
s-ajung printre semenii mei.
Dar nu-mi amintesc de cocori,
de ce-am adus dintre nori.
Aud cum vorbesc porumbei,
înțeleg ce-și spun între ei!
Incep să percep vechiul zbor:
învăț să devin mai ușor
s-aduc minuni alor mei
prin aura ochiului trei!
[Adina Ungur, \"Petale de zăpadă\",
Editura Mușatinii, Suceava, 2000]
________________________________
026.021
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Adina Ungur
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 168
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 23
- Actualizat
Cum sa citezi
Adina Ungur. “Vis șamanic.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/adina-ungur/poezie/1761756/vis-samanicComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
AUVictor, mă bucur că evocă și acum aceleași emoții ca în cenaclu, iată că nu are vârstă, nu se demodează și rămâne valabil peste ani! Nici nu aveam nevoie de mai mult, discuția noastră m-a fericit! Am un respect deosebit pentru toate cultele sau religiile de pe pământ, care propovăduiesc despre lumina sufletului, transcendere, în multiplele forme spirituale aplicate. De aceea, printre lecturi, simțindu-mă un fel de șaman, am avut inspirația să redau emoția în versuri. La un moment dat am avut o schită în tuș, după care sculptasem eu cu o daltă neascuțită bine un basorelief într-o bucată de lemn tămasă din copacul copilăriei mele. N-am terminat lucrarea, am lăsat-o câțiva ani așa, iar mama, într-un exces de zel al curățeniei mi-a aruncat bucata respectivă de lemn. Asta e, am regretat. Dar ceea ce făcusem eu se potrivea extrem de bine cu ideea acestei poezii. Poate o voi reface cândva, în tuș. Mi-a părut bine! :)
0
Cu prietenie,
Victor