niciodată roșu

ideea ta, niciodata rosu mi-a placut, dar mai ales ca esti din muschi si din iarba, apoi cuvinte, taceri. dar cel mai mult din iarba, suna asa verde/viu/ sau asa o percep eu, poate fi si arasa de soare/uscata, dar cert e ca anul viitor rasare singura.
mcm

Mulțumesc Carmen pentru părere. Într-adevăr, niciodată nu mi-a placut culoarea roșu, o asociez întotdeauna cu sângele și asta ma agită, îmi dă o stare de rău. Cel mai nasol era când eram micuță și primeam hăinițe roșii, pe care refuzam să le port, poate și pentru că am detestat culoarea aceasta, dar și pentru că nu mi-a plăcut niciodată să fiu în rând cu fetițele, să mă aliniez unor norme arhetipale, străvechi și nici nu prea cred în asemenea tipizări, deși pe cele care există nu le neg. Da, din mușchi și din iarbă, e o culoare care place mult mai mult temperamentului și felului meu de a fi. Iar cuvintele, mai ales cele ce se scriu, fără ele nu pot trăi. Și iarba e perenă, cum bine observi, să ne dea Dumnezeu după uscăciunea iernii, să fim tot o iarbă și tot verde! Încă o dată mulțumiri că ți-ai oprit câteva clipe, ca să respiri un pic din micuțul autoportret!

intra-devar,verdele crud al ierbii reprezinta puritatea cuvintelor tale...
Cu stima,Radun

poem bun, dar...
aș scoate \"culoarea\" din versul 2 și aș accentua \"roșu\". Poate ar fi mers și așa, dar termenul \"culoarea\" mai apare și în versul 4. Doar o sugestie colegială
Cu scuze,
Anton

Mulțumesc Radun pentru cuvinte!

Liviu, da, bună sugestia, ca dovadă și țin cont. Dar chiar îți muțlumesc, cum să mă supar, dimpotrivă, te mai poftesc! Mulțam de trecere!