te-am văzut, aveai o geantă
mare petrecută peste umeri
fața nerasă, o șapcă, o haină
de stofă și un chip mai mult
decât plictisit, treceai cu
mersul pe care ți l-am urmărit
până în cel mai îndepărtat
orizont te-am văzut a doua
oară în zilele astea mergând
către pod, trecând la colțul
dinspre sud al străzii, exact
prin fața mea, sau printre
rânduri, ocolindu-mă, te-am
vazut, nici măcar nu mai am
curajul să mă bucur, surd, am
învățat că nu toți oamenii au
dreptul să fie fericiți, la mine
de pildă, nu mai are cum să
vină moș nicolae, de anul
acesta încolo, nici măcar, să
mă bată cu o coadă de i de
la cuvintele acelea două
după care cine mai poate ști
dacă acum o să mai tânjesc