Nichita Stănescu›Poezii

Vantul, sfartecat de boala imi atarna greu in maini Plang si plang de oboseala colindand din caini in caini Si-mi smucesc din colb

O vreme de argint masiv pe-alocuri innegrit de vreme, tintat cu sori, metalic tiv, la orizont scrasneste, geme Copacii de argint, tacand,

Iesise-n calea sufletului meu aiurea, din trotuare, Dumnezeu, dar searagrea de stele si de lut ardea pe strazi si nu l-am cunoscut. In

El a întins spre mine o frunză ca o mână cu degete. Eu am întins spre el o mână ca o frunză cu dinți. El a întins spre mine o ramură ca un

Dintre pietrele lungi pe care le-ating cu mana, privirea ta suna cel mai indepartat. Acum ti-o marginesc treptele albe, acum ti-o sfarseste

Noaptea a nins peste camp cu pamant Tu unde esti, in ce gand? Crengile zvelte si goale in bezne danseaza intruna... Uite-le sanii, uite-le

Ce, tu ești numai pentru privit ! Ce, tu crezi că moartea e numai pentru murit ! Ce, tu crezi că soarele e numai pentru răsărit ! Ce, tu crezi

Poezia nu este superioara omului, si-n asta aflu majestatea sa, dar daca adevaru-ar sta in talpi nemaimergand dintr-o strivire n-ar mai

Vinule, de ce esti trist? Ea, acum, poate ca cere Frunzelor ingenunchere Troitei din somn, pe Crist Uite, lavita de ieri noduroasa si

Bătură în zăpadă lupii cu pas înfipt, talanți și rupii în ceasul ăsta, când nu știe noptirea-n crenge să se împle Imi urlă lupii-ncinși sub

Prin cate o mansarda, in puterea noptii, cand orele trec greu si frigul tencuieste toate crapaturile, las cate-o bucata, umarul de pilda,

Cuvântul moare în tăcere Se sbate înjunghiat de vis și vrea bacșiș și vrea durere, și-ntinde pumnul drept, deschis Atâta aur pe icoane prea în

-Pe maine, ziceau judecatorii uitandu-se fix ochi in ochi, pe maine! -Pe maine, ziceau hotii, banditii si jefuitorii, uitandu-se fix la

Pot să fiu uitat, pentru ca nu tin la brate, pot să-mi lipseasca. Pot fi parasit, pentru ca nu-mi iubesc picioarele, pot merge si cu aerul.

Motan m-as fi dorit să fiu cu coada-n sus, cu blana-n dungi, cu gheare si mustete lungi, c-un ochi verzui si-un ochi caprui. La ora când

Cu sprancenele lipite de fereastra abuita, mai privesti si-acum, domnita, lunga ploilor clipita? La un semn stiut de pasari, o, tu palido

A venit un înger și mi-a zis: - Ești un porc de câine, o jigodie și un rât. Pute iarba sub umbra ta care o apasă; mocirlă se numește respirația

Cu mâna stângă ți-am întors spre mine chipul, sub cortul adormiților gutui și de-aș putea să-mi rup din ochii tăi privirea, văzduhul serii mi-ar

Duceam în viteză piramide de var, dar nu pentru ziduri, nu, nu. Duceam cuvintele acestei limbi romane dar nu pentru a fi spuse de guri. Noi

Primejdii dulci alcatuind sub gene, mi te ivesti istovitor de dulce cu sinii bulbucati zvicnind să culce pe ei sarutul lutului, alene. Te

De mult negru ma albisem De mult soare ma-nnoptasem De mult viu ma mult murisem Din visare ma aflasem Vino tu cu tine toata Ca

Nu mai palpaie nici o pasare, nici o stea Cerul a obosit deasupra ta Hai, Nichita, stringe-ti pleoapa de pleoapa, strange-le Amurgul curge pe

Mă culcasem lângă glasul tau. Era tare bine acolo si sinii tai calzi îmi pastrau timplele. Nici nu-mi mai amintesc ce cântai. Poate ceva despre

Nous portions en hâte les pyramides de chaux, non pour bâtir des murs, oh, non. Nous portions les mots de cette langue roumaine, non pour être