Nichita Stănescu›Poezii

Deși este încă seară simt că mâine vine vara cu lungi gene de mărar și cu ochii de muștar, cu obrajii de caisă unduindă a narcisă. Ca o

De mult negru ma albisem De mult soare ma-nnoptasem De mult viu ma mult murisem Din visare ma aflasem. Vino tu, cu tine toata Ca sa-ntruchipam o

56 de ani voi trai, asemenea Colosului din Rhodos! Imi vor inconjura un deget cu bratele, mirandu-se, se vor speria de arama mea rasturnata, dar

Ce justificare este oboseala de după muncă! Cazi, mă, direct în somn și nu tu înger peste creier fâlfâindu-și aripa ca să ți-l ocrotească, nu tu cer

Din belșugul de verdeață, Cărăbușul de arama Vine din turnătoria Verii, să-l luăm în seama. Zgomotos ca o reptilă Printre vreascuri se

Ca un răget luminos, în creierul meu a explodat o celulă ; de străinătatea prea nouă în care se afla rătăcind de la începuturi. Mințile mi

Sunt un om viu. Nimic din ce-i omenesc nu mi-e străin. Abia am timp să mă mir că exist, dar mă bucur totdeauna că sunt. Nu mă realizez deplin

Ca să fiu sincer cu tine, am dat târcoale până acum ca să-mi iau aplombul. Să nu ți se pară niciodată ție, flăcăule, că e greu să ridici un munte.

Nevinovata, toata mirosea acrisor Se uita cu ochi mari la mine ca si cand as fi avut vreun inteles Toata era ca de iepuri un nor in alergare si

Tu plutești ca un vis de noapte Deasupra sufletului meu Iți sprijini tâmpla de inima mea ca de o piatra roșie, și aștepți să-ți spun

Dar ninge. Ninge cu ochi de pesti, cu ochi de serpi, de caini. Ninge izbind in ziduri pana devin nefiresti, oarbe si fara stapani. Ninge. Si

Þi-am meșterit bănuți de fier, să-mi vinzi un ceas din sănii tăi zbucnind în vine zurgălăi, când flămânzeam de vis și cer ... ... Dar scalda

Nimic nu e mai ambiguu decât linia dreaptă nimic nu e mai dureros decât nunta ... și mai străin decât sărbătorile anului nou nimic nu

M-apasă luna peste față, peste piept, peste memorie, cu greutăți de platină, până când scap din mână steagul de glorie. Până când îmi îndoi

Eu am venit de foarte de jos, de langa taine M-au cotrobait în voie plantele, la inceput, după-aceea pestii și eretii și lupii și vulpile

De ce să auzim și de ce să avem urechi pentru auz? Atât de păcătoși să fim noi încât să fim nevoiți să avem speranțe, pentru frumusețe și pentru

Noi stim ca unu ori unu fac unu, dar un inorog ori o para nu stim cat face. Stiam ca cinci fara patru fac unu, dar un nor fara o corabie nu stim

Se saruta, ah, se saruta, se saruta tinerii pe strazi, în bistrouri, pe parapete, se saruta intruna ca si cum ei insisi n-ar fi decât niste

A venit un înger și mi-a zis: - Ești un porc de câine, o jigodie și un rât. Pute iarba sub umbra ta care o apasă; mocirlă se numește respirația

Spune-mi, dacă te-aș prinde-ntr-o zi și ți-aș săruta talpa piciorului, nu-i așa că ai șchiopăta puțin, după aceea, de teamă să nu-mi strivești

Bate, și eu știu că bate și vreau eu să bată. Bate și-o aud întruna și nu mai vreau să bată De fiecare dată, ca-ntâia dată. De fiecare dată, ca

Cu mîna stîngă ti-am întors spre mine chipul, sub cortul adormitilor gutui si de-as putea să-mi rup din ochii tăi privirea, văzduhul serii mi-ar

Spune-mi dacă te-aș prinde într-o zi și ți-aș săruta talpa piciorului, nu-i așa că ai șchiopăta puțin, după aceea, de teamă să nu-mi strivești

Un ange est venu et m\'a dit: - T\'es un porc de chien, vermine et groin. L\'herbe pue sous ton ombre qui lui pèse. Et ton haleine sent la boue