Să ningă peste noi cu miei doar astăzi Să ningă inima în noi Noi niciodată nu am fost noroi O spun și mieii care ning pe noi O, dulce, mult prea

Seară de joi, seară deasă de suflet, în care destinele noastre creșteau ca iarba de primăvară, iar eu te iubeam atât de mult, încât te

Tu n-ai murit pentru că eu sunt trupul tău care vorbește cu vorbele tale Când drag îmi este mie pe lumea asta cu iubirea ta mă gândesc la amorul

Pe ploaie, cu motocicletele printre movile de flori, roșu ud; verde ud; apoi cenușiu. Cade prin aer o stea cu aripi. Singurătatea sparge

Îmi vine să plâng cu sânge, să rămân când apa curge și să ling această rază care mă nechează. Mi-este foame de ce-i viu mi-e târziu de

pentru cele două picături de rouă (să mi-o publice postum) Cînd marea își varsă din sine amarul și peștele cresc valuri și-atîta,

Mă lăsasem sedus de surâsul cuvântului tău cum odinioară munții se lăsară părăsiți de mări cum niciodată lumina nu mai plecase spre zări, cum

Seară de joi, seară deasă de suflet, în care destinele noastre creșteau ca iarba de primăvară, iar eu te iubeam atît de mult, încît te

Piatră fragedă, piatră gingașă, moale piatră ca un râu, tu ai fost să-mi fii mireasă, ștreang la gâtul meu dintâi. Eu treceam prin tine

Ea nu avea trup, ceea ce-i ținea loc de trup era asemenea unui corn de melc. Numai un drum dacă i-ar fi atins talpa, de îndată trupul i

Tocmai acum, tocmai acum când o iubesc cel mai mult, tocmai acum am mințit-o. Tocmai acum, tocmai acum când ea ține cel mai mult la mine, tocmai

Þara iar mă smulge din cuvinte și din gândul singur care-l am, muntelui din nou îi spun Părinte sărutându-l ram cu ram. Ies din ochiul negru al

Deodată se ridică-n sus lumina globulară jos întunericul supus toarnă prin pâlnii albe seară O toarnă-n pietre și în pomi în inimile

Oraș întins ca un nor pe șapte coline - ca un nor închegîndu-se în piscuri mari de case; în străzi șerpoase și încolăcite în jurul cîte unui

Dintr-un om pot fi ucise numai cuvintele știute de el, Dintr-o piatră nu se poate ucide nimic, Dintr-un cais numai câteva caise.

am întrebat o capră de ce este capră iar ea de mirare era cât pe ce să moară și a început să scoată fum din ea, când încă mai era caldă și ca

Desigur, ea este o brățară purtată la mînă de un zeu, ea e mai neliniștită spre seară, deși e neliniștită mereu. Ea lucește toată în lună cînd

Să-l închidem pe acest iepure ca pe o fereastră deschisă, să tragem după noi bivolul, iar tu, cea dinnapoia spinării mele nu uita: încuie-l de

Bei singur acum dintr-o orbită pe care de zeama ochiului ai golit-o. Ții în mână ca pe un pahar un cap de câine. Noroc! Îți zic și ciocnesc

Vor veni timpuri minunate când echilibrul rece al stelelor se va rupe, și când șirurile celor care au fost se vor uni cu cei care sunt Omul, o

Vor veni timpuri minunate când echilibrul rece al stelelor se va rupe, și când șirurile celor care au fost se vor uni cu cei care sunt Omul, o

S-a pus la îndoială piatra ca vorbire Au zis de fluture că este o respirare, - de cartof, de porumb și de prună, strigăt de nefiind, la

Only my life will truly die for me sometime. Only the grass knows the earth\'s taste. When it leaves her, only my blood truly pines for my

Why do I love you dreamy woman curling around me like smoke, like a grape-vine around my the chest, around my temples, always young, always