Invocare
de Nichita Stănescu(2012)
1 min lectură
Mediu
Þara iar mă smulge din cuvinte
și din gândul singur care-l am,
muntelui din nou îi spun Părinte
sărutându-l ram cu ram.
Ies din ochiul negru al tăcerii
și privire iar mă fac privind
Paltinii, stejarii, cerii,
pururea cuvântu-mi adumbrind.
Maică Românie, lasă-ți norul
tău de ploaie și fecund,
Maică, ține-mi-ai în palmă zborul
pururi juvenil și căscăund.