Ce noroc să dormi și să nu visezi
din volumul \"Amintiri din prezent\"
de Nichita Stănescu(2005)
1 min lectură
Mediu
Ce justificare este oboseala de după muncă! Cazi, mă, direct în somn și nu tu înger peste creier fâlfâindu-și aripa ca să ți-l ocrotească, nu tu cer cu stele, nimic, mă!
A dormi dus e ca sudoarea. Iți asudă moartea peste timp cu împlinire. Să-l fi văzut pe taică-miu dormind! Nici de sforăit n-avea treabă. S-o fi văzut pe maică-mea veghindu-l! Respirarea ei lângă el, doamne, ce muzică de Johann Sebastian Bach! Si pe mine, copilul lor, născut din dragostea lor, ce singuratic, ce derbedeu, ce alungat!
S-au iubit ai mei, bineînțeles că s-au iubit ai mei. Din această pricină, acuma la patruzeci și patru de ani, șchioapăt puțin.
Am găsit o toantă care ține la mine. Si știți de unde știu că ține la mine? Mi-a spălat cămașa.
Ei, despre mine nu prea este vorba.
Dar despre cuvânt, ce scriitură!
1982
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Nichita Stănescu
- Tip
- Poezie
- An
- 2005
- Curent
- Neomodernism
- Cuvinte
- 142
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 7
- Actualizat
Cum sa citezi
Nichita Stănescu. “Ce noroc să dormi și să nu visezi.” Clasici, Poezie.ro, https://poezie.ro/clasici/nichita-stanescu/poezie/ce-noroc-sa-dormi-si-sa-nu-viseziIntrebari frecvente
Comentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.