Cântec de dor
de Nichita Stănescu(2005)
1 min lectură
Mediu
Mă culcasem lângă glasul tau.
Era tare bine acolo si sinii tai calzi îmi pastrau
timplele.
Nici nu-mi mai amintesc ce cântai.
Poate ceva despre crengile si apele care ti-au cutreierat
noptile.
Sau poate copilaria ta care a murit
undeva, sub cuvinte.
Nici nu-mi mai amintesc ce cântai.
Mă jucam cu palmile în zulufii tai.
Erau tare indaratnici
si tu nu mă mai bagai de seama.
Nici nu-mi mai amintesc de ce plângeai.
Poate doar asa, de tristetea amurgurilor.
Ori poate de drag
si de blindete.
Nu-mi mai amintesc de ce plângeai.
Mă culcasem lângă glasul tau si te iubeam.
Decembrie 1956