Cântec de dor
din Argotice
de Nichita Stănescu(2005)
1 min lectură
Mediu
Mă culcasem lângă glasul tau.
Era tare bine acolo si sinii tai calzi îmi pastrau
timplele.
Nici nu-mi mai amintesc ce cântai.
Poate ceva despre crengile si apele care ti-au cutreierat
noptile.
Sau poate copilaria ta care a murit
undeva, sub cuvinte.
Nici nu-mi mai amintesc ce cântai.
Mă jucam cu palmile în zulufii tai.
Erau tare indaratnici
si tu nu mă mai bagai de seama.
Nici nu-mi mai amintesc de ce plângeai.
Poate doar asa, de tristetea amurgurilor.
Ori poate de drag
si de blindete.
Nu-mi mai amintesc de ce plângeai.
Mă culcasem lângă glasul tau si te iubeam.
Decembrie 1956
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Nichita Stănescu
- Tip
- Poezie
- An
- 2005
- Curent
- Neomodernism
- Cuvinte
- 102
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 19
- Actualizat
Cum sa citezi
Nichita Stănescu. “Cântec de dor.” Clasici, Poezie.ro, https://poezie.ro/clasici/nichita-stanescu/poezie/cantec-de-dor-2Intrebari frecvente
Comentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.